Capitolul 7( partea 1)

-Cum putem să eliminăm contractul semnat de ăștia? Întreba Cosmin învârtindu-și paharul cu vin în mână.
Eram în livingul lui spațios toți trei. Alex stătea pe canapea întins ca și cum ar fi acasă, iar eu mă uitam la Cosmin cum stă pe gânduri.
-Simplu! Rupi contractul. A spus Alex uitându-se la noutățile de pe Facebook.
-Și cum ai vrea să ajung la contractul ăla, domnule Zweistein?! Îl întreb nervoasă.
-Intri în firmă în timpul nopții, mergi și îl rupi. A răspuns.
-Se poate intra în firmă noaptea? A întrebat Cosmin lăsând jos paharul.
-Da... Am răspuns eu.
-Păi atunci intrăm în firmă și rupem contractul! Spunea Alex.
-Cum să intri în firmă? Tu chiar vrei să ai probleme cu tata? Îl întreb.
-Hai mă! Vă e frică să intrați și să faceți un bine pentru noi?!
-Nu, doar că nici eu nu vreau să am probleme cu tatăl vostru, Alex îți dai seama că ar ieși... Dar a fost întrerupt de Alex.
-Hai la naiba! Mergem să găsim contractul ăla nenorocit și să îl rupem! A sărit Alex în picioare ca și cum nici nu ar fi auzit ce am spus.
Ne-am uitat câteva secunde după el și mersul lui hotărât, după care ne-am ridicat și noi. Să rupem contractul e o idee bună, doar că s-ar putea să avem necazuri. Nu aș vrea ca tata să fie supărat pentru că am făcut acest pas fără știrea lui. Am văzut că și Cosmin are dubii în ceea ce privește planul lui Alex dar nu avea tupeu să se impună. Oare crede că planul lui ar funcționa? Ne-am urcat în mașină și Alex a ieșit ca glonțul din curte.
În drumul către firmă era liniște, niciunul dintre noi nu a spus nimic, dar se simțea tensiunea. Cu cât ne-am apropiat mai mult de firmă, cu atât devenea Cosmin mai nervos, iar Alex destul de destins. A coborât din mașină fluierând și a intrat în clădire. L-am urmat după o scurtă ezitare.
-Încă n-aveți încredere în planul meu, așa? A întrebat uitându-se la stânga apoi la dreapta.
-Păi nu... Am răspuns.
-Aveți încredere, știu ce fac. Apoi s-a dus mai departe.
Am intrat în lift și ne-am dus la etaj. Doar becurile mici din hol erau aprinse și era o lumină destul de difuză înauntru.
-Spuneti că este un contract? A întrebat uitându-se la noi.
-Da, unul semnat azi. I-a răspuns Cosmin.
-Atunci este încă în arhiva principală. Haideți!
L-am urmat pe holul lung ca și cum aș fi prima dată acolo, deși aici lucrez de ani întregi. Eram speriată de ce se putea întâmpla dacă află tata ce am făcut. Am intrat în arhivă și Alex s-a repezit la raftul cu 2015.
-Ahha! Exclamă după câteva minute. Am găsit-o!
Ne repezim la el și chiar aveam contractul în mână. Îl citim cu atenție apoi ne uităm unul la celălalt.
-Blestemați să fie! Spune Cosmin. Ai avut o idee bună Alex, dar e mai bine dacă îl scoatem din clădire și îi dăm foc pe undeva, să fim mai siguri că nu va mai apărea.
A băgat contractul în servietă și s-a îndreptat spre lift. Trebuia să așteptăm 2 minute până ajungea la noi, pentru că era cu 4 etaje mai sus.
-Hmm...4 etaje mai sus.. ce e acolo? Întreabă Cosmin.
-E secțiunea în care lucrează englezii până sunt aici. Răspund.
-Dar stați puțin.. noi nu am trimis liftul mai sus. Spune Alex. Noi l-am lăsat aici, și dacă e sus, înseamnă că prima dată a fost jos, apoi iar a urcat...
-Ceea ce înseamnă că cineva mai e în clădire! Exclamă Cosmin.
-Hai să mergem sus! Spune Alex și vroia să meargă către scări, dar l-am prins de braț.
-Nu, nu mergem nicăieri. E treaba lor dacă mai sunt aici sau nu. Să nu uiți că noi am luat contractul pe care mâine nu-l vor mai găsii și dacă tu apari sus, își vor da seama de ce am făcut.
-Așa e, mă susține Cosmin, oricum fără contractul ăla nu se mai poate face nimic. Ne-am terminat treabă, haideți să mergem până nu ne vede cineva.
Ușile liftului s-au deschis și am intrat. La ieșirea din clădire am observat că sunt 4 mașini cu număr străin în parcare și un grup de oameni discutând.
-Cred că e mai bine dacă ieșim în spate, oricum acolo avem mașina. Ne trage după el Alex.
Într-un final ieșim în spate și ne îndreptăm către mașină. Râsetele celor din fața clădirii se aud și aici. Ne punem în mașină și Alex pornește motorul, apoi se apleacă și se uită la etajul engelziilor unde luminiile sunt aprinse.
-Să fiu al dracului dacă mâine nu o să dau ordin să se pună camere de supraveghere acolo! Și accelerează brusc părăsind curtea.


Am ars contractul la Cosmin și l-am aruncat după care ne-am pus să bem încă un pahar de vin. Alex părea a fi destul de neliniștit. Cred că era prea curios ca să afle ce se întâmpla cu doar 4 etaje mai sus.
-Am impresia că au ținut o petrecere acolo, a spus într-un final.
-N-avem de unde să știm.
-Nu pentru că nu ați vrut să urcați, e vina voastră! Ne acuză cumva.
-Nu suntem noi de vină, tu chiar vroiai ca mâine să avem probleme? Îl întreabă Cosmin. Și așa va fi un scandal dacă se va observa lipsa contractului, dar măcar nu vom fi bănuiți.
-Are dreptate. Alex să te gândeșți că am făcut un bine. Până la urmă, când noi chefuim în birou, vine cineva ca să vadă ce facem? Nu cred.
S-a liniștit cumva, nu mai vorbea despre acest subiect, dar se tot plimba prin cameră până i s-a făcut somn.
-Merg să mă culc, în care cameră pot să fac asta frate? L-a întrebat pe Cosmin.
-La ultimele de la etaj.
-Mersi. Și a plecat.
Am rămas cu Cosmin în acea cameră și s-a făcut o tensiune mare. Doar ne priveam dar nu ne spuneam nimic.. chiar nimic..