Era întuneric când am ajuns la cabană. Cabana e situată pe un deal așa că am avut ceva de urcat cu mașina. Mă opresc și mă uit la ea. E enormă! Și plină de luminițe. Partea din față în loc de perete are doar sticlă și ușa e în partea stângă. Văd doi băieți stând în camera care se vede, bănuiesc că e livingul. Cobor din mașină și deschid portbagajul. Monica își ia bagajul și eu îmi arunc pe spate rucsacul apoi pornim către ușă.
Când intrăm, băieții aruncă un zâmbet către noi.
-Cred că e prima dată când ați ajuns la timp. A spus unul dintre ei.
Ne uităm în jur. Hmm.. e destul de drăguță cabana. Aici tot să mai venim. Mă îndrept către scări și urc, apoi traversez holul lung și intru într-o cameră liberă, unde îmi pun jos rucsacul. Am propia mea baie, un pat dublu, o plasmă, un dulap cu oglindă și o priveliște superbă către satul micuț. Ies și mă uit în celălalte camere. Ceilalți dormeau. Cobor și o văd pe Monica că stă pe o canapea și mă așez lângă ea. Unul dintre băieți ne-a adus vin roșu și a pornit o muzică plăcută. Perdeaua e trasă la o parte și așa se vede totul foarte frumos.
Se aud pași de sus, și în câteva minute ne trezim și cu ceilalți în living. Încă 3 fete și 7 băieți au apărut în peisaj. Fiecare își găsește locul pe canapele și începem să discutăm. După vreo oră, pornim să ne dăm cu sania și să facem un om de zăpadă. Băieții au bătut un drum până jos cu sania și doar acolo se prosteau timp de 2 ore, iar noi fetele am făcut un om de zăpadă și am curățat trotuarul.
Când am intrat toți erau obosiți. Mulți dintre noi s-au retras în camere, iar în living am rămas doar 3. Am discutat cât de repede a trecut timpul și că suntem bucuroși că suntem din nou împreună cu toți, am povestit ce s-a întâmplat în viața noastră în ultimii ani, apoi și ei s-au retras în camerele lor.
Am rămas doar eu. M-am ridicat, am intrat după bar, mi-am pus încă un pahar de vin și m-am oprit la geam. Ce frumoasă e priveliștea. Se văd doar câteva beculețe aprinse și drumurile pline cu zăpadă. Se văd norii care până dimineață vor mai pune un strat de zăpadă pe case, sat, munți, cabană, pe tot. Se vede drumul făcut de băieți până jos, omul de zăpadă și parcarea. Se văd mașiniile noastre, Audiul Monicăi, BMW-ul meu, Porscheul unui băiat, Range Roverul celuilalt.. Începe să ningă și se aprind câteva beculețe pe gard. Acum toată curtea strălucește. Îmi iau cizmele și geaca, apoi ies. Mă opresc
la capătul scărilor și mă uit în sus. Închid ochii și simt cum se topesc fulgile de zăpadă pe fața mea. Ocolesc cabana și urc pe deal, merg până în frunte și mă învârt. De aici totul e mai frumos. Îmi scot telefonul și fac o poză apoi trimit la cei care au rămas acasă. Mai stau 2-3 minute și încep să cobor. Cum ajung în fața cabanei mă arunc în zăpadă și încep să mă gândesc la anii ce au trecut, la cât de multe am realizat și cât de mândră sunt. Mă ridic și intru. Mi s-a făcut cam frig și nu vreau să răcesc. Îmi arunc cizmele în colțul de sub scări și geaca pe cuier, apoi mă pun în fața șemineului, unde arde încă focul. Îmi iau jurnalul și încep să scriu..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu