Era 8 când m-am trezit și l-am pupat pe Alex pe obraji și am ieșit din salon fără să-l trezesc. Trebuie să merg acasă să fac un duș și să mă schimb, am o ședință de la 10, nu pot să merg așa.
Ador Bucureștiul la ora asta a dimineții. Aproape nicio mașină pe drumuri, pot să merg cât de tare vreau eu, nu trebuie să aștept ca omul din fața mea să plece. Mama era în bucătărie când am ajuns iar tata era plecat deja la firmă.
-Bună mamă! O salut intrând prin ușa din spate.
-Bună! Ai fost la Alex? M-a întrebat punând orezul la fiert.
-Da, am dormit acolo.
-Nu te-a dat careva afară de acolo?
-Nu, nu mai au tupeul.
-Mă gândeam. Nu ți-e foame?
-Acum că zici.. Ba da. Ce avem?
-Păi stai să văd ce a mai rămas. Merge la frigider și deschide ușa. Avem lasagna, vrei?
-Da. Să o încălzești până vin.
Am urcat în cameră și m-am îndreptat către dressing de unde mi-am scos o cămașă albă să o calc. Am făcut un duș și am coborât rapid. Mâncarea mă aștepta deja pe masă. Am mâncat grăbită și am ieșit din casă. Era 8:50 și se vedea asta și pe drumurile din oraș. Totul era plin de mașini. Deci eu chiar nu înțeleg cum se poate că în 40 minute să fie atât de multă lume în oraș?!
În firmă era mare agitația. Mda, au venit turcii. Tata era în sala de ședințe din aripa principală iar eu aveam să-mi susțin ședința în sala din aripa mică.
-Bună dimineața domnișoară! M-a salutat Carla.
-Bună dimineața! Te rog să-mi aduci o cafea lungă cu lapte în birou.
Când mă apropiam de biroul meu am văzut că ușa biroului lui Cosmin este deschisă. Oare să merg să mă uit dacă este înauntru? Dă naibii, merg să văd. M-am apropiat de ușă și mi-am întins capul să văd dacă e înauntru.
-Cauți ceva? M-a întrebat Cosmin dintr-o dată apărând în spatele meu.
-Ăăă, nu. I-am spus întorcându-mă. Tocmai..mergeam în biroul meu.. Și am plecat.
Am dat fuga rapid în birou și am închis ușa și m-am sprijinit cu spatele de perete. Ce faieră poț să fiu! Fraieră! Mai am 45 minute până la ședință, ar fi bine să mă calmez. Deschid planul clubului ca să văd ce au mai modificat și îmi bate cineva la ușă. Sigur Carla îmi aduce cafeaua.
-Intră! Strig, iar ușa se deschide. Poți să pui cafeaua pe măsuța mică, imediat termin și o beau.
-Păi cafea n-am, dar planurile pot să le pun. Mi-a răspuns Cosmin.
Am încetat să mai scriu și mi-am îndreptat privirea spre el. Stătea cu Mac-ul în mâna stângă și hârtii în cea dreaptă.
-Ce planuri? Îl întreb.
-Pentru ședință. Răspunde.
-Vrei să spui că țin ședința cu tine? Mă uit la el cu sprâncenele ridicate.
-Da. Răspunde ușor și se pune jos. Deci? Putem să începem?
-Păi da..
Se pune pe scaunul din fața mea și își așează Mac-ul pe masă, îmi dă câteva acte.
-Trebuie să convingem englezii să cumpere 25% din acțiunile clubului, astfel vom câștiga mai mult timp și mai mulți bani pe care să-i investim în bar.
Cele 40 minute petrecute cu el au trecut enorm de repede. În sala de ședințe englezii ne așteptau deja. Presimt că va fi o ședință al naibii de grea.
-Daaa! Urlă Cosmin.
-Am câștigat! Îți vine să crezi? Îi răspund și îi sar în brațe.
S-a terminat ședința și englezii au plecat să semneze contractul pentru cumpărarea acțiunilor. Tata o să fie mândru de noi când va afla că am obținut ceea ce el de 15 ani încearcă să obțină și nu a reușit. Ieșim din sală și mergem la restaurantul de la parter ca să sărbătorim.
-Dacă te gândești mai bine, chiar facem o echipă bună! Mi-a spus Cosmin în liflt.
-Îți dai seama că da, dacă am reușit să obținem un așa contract.
-Până la urmă avem ce să investim în bar fără să luăm din banii firmei.
Restaurantul era plin de englezi care, probabil sărbătoreau noul contract. Am comandat spaghette și vin roșu.
-Hai să ciocnim pentru puterea noastră! A ridicat paharul.
-Și la cât mai multe ședințe câștigate de noi!
Am petrecut 2 ore jos în restaurant povestind amănunte din viața noastră. Când am urcat l-am văzut pe Alex certându-se cu tata.
-Alex ce cauți aici? L-am întrebat ajungând lângă ei.
-Am ieșit din spital! E greu de înțeles?! Urlă la mine.
-Păi bine bine, asta văd și eu, și nu mai urla. Îi răspund.
-A ieșit din spital fără acordul nostru! Îmi spune tata.
-Aaa, păi lasă tată, o să vorbesc eu cu el. Îl iau de braț și îl conduc în biroul meu.
După ce închid ușa mă uit dezamăgită la el, dar dintr-o dată încep să zâmbesc.
-Hai prostule zi cum ai reușit? Îl întreb râzând.
-Simplu. Am ieșit din salon și i-am spus asistentei că plec acasă, și mi-a zis că ”Nu puteți pleca domnule!” și i-am spus să nu se bage ș să cheme doctorul. Mi-a spus așezându-se.
-Și? Zi mai departe! Îl priveam curioasă.
-A venit, i-am făcut un scandal și mi-a dat hârtiile să semnezi și am plecat.
-Bate palma nebunule! Și batem palma.
Alex a stat în biroul meu până seara. La 7 a intrat și Cosmin să vadă cum se simte.
-Am auzit că ai fugit din spital. Îi spune.
-Am plecat după un ditamai scandal cu personalul!
-Ești nebun! Începe să râdă.
-E nebun din naștere. Intervin eu.
-Exact ca tine. Îmi răspunde cu un zâmbet șmecher.
-Îmi dau seama. Răspunde Cosmin.
Era 8 când ne-an trezit să plecăm. Când am ieșit din birou am avut o surpriză mare. Doi englezi vorbeau între ei.
-Johnny va semna contractul și în mai puțin de un an, îi vom falimenta pe ăștia și ne facem noi firma.
-Johnny e destul de isteț. Le vom lua totul. Spunea celălalt.
Alex stătea la mijloc și ne privea cum eu și Cosmin ne aruncăm câteva priviri speriate.
Am intrat în belea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu