Capitolul 6 (partea 1)

-Pot să intru? Își vâră capul pe ușă Cosmin.
-Poți.
Închide ușa în urma lui și se așează pe scaunul de la măsuța de machiaj. Se uită la mine lung iar eu mă întreb dacă am ceva pe față.
-Mâine dimineață plec. Îi spun întrun final.
-Unde? Mă întreabă cu o urmă de dezamăgire pe fața lui.
-La spital și apoi acasă, deși îmi doresc să fiu departe de mama excesiv de grijulie.
-Poți să rămâi aici cât timp vrei! Îmi spune cu ochii strălucind.
-Serios? Îl întreb uimită.
-Da. Păi casa asta oricum e goală. Eu în timpul zilei sunt la birou și seara lucrez mai tot timpul așa că te poți odihnii.
-Vai mulțumesc! Mă dau jos din pat și alerg la el și îl îmbrățișez. După câteva momente îi dau drumul și îmi cer scuze.
-Am îndrăznit să vin în camera ta ca să întreb dacă te simți bine. Parcă erai ciudată la cină.
Mă întorc și mă uit la el. Oare chiar a observat că am auzit discuția și mă simt deranjată? Chiar nu mă așteptam de la Bogdan să îl pună pe Cosmin să mă despartă de Raul.
-Păi știi, am auzit o conversație azi între tine și Bogdan. I-am spus cu frică în voce.
Și pe bune că îmi era frică. Îmi era frică nu cumva să fiu victima unui pariu făcut între ei și nu știu cine.
-Pot să-ți explic. Mi-a spus ridicându-se.
-Nu e nevoie. Până la urmă suntem prieteni! I-am zâmbit.
Dintr-o dată s-a deschis ușa și a intrat Bianca urlând de fericire și de uimire că suntem unul lângă celălalt.
-A venit nebuna! A spus râzând Cosmin și ieșind din cameră.
Bianca a stat cam două ore cu mine și am povestit. Am vrut să o fac să înțeleagă că nu e nimic între noi, dar acum realizez de ce spune Alex că e o femeie imposibilă. Nu înțelegea în niciun fel că suntem doar prieteni și că eu îl am pe Raul. 

După vizita lungă am reușit să mă pun în pat și să adorm. La 2 m-am trezit că aud urlete de jos. Ce mama naibii se întâmplă? Cobor rapid scările și îl văd pe Raul certându-se cu Cosmin.

-Mă tu ești normal?! Intervin în discuția lor.

-Da! Locul tău nu e aici! A sărit la mine dar bodyguarzii casei m-au apărat.
-Dar unde e?! Îl întreb și mă uit cu un ochi la Cosmin, care se uită uimit la noi.
-Acasă la tine! Îmi răspunde tăios.
-Dați-l afară! Am spus către bodyguarzi și am stat și am privit până l-au scos din casă.
M-am pus pe una dintre fotoliile din living iar Cosmin s-a pus la bar.
-Vrei ceva de băut? Mă privește peste umăr.
-Vodka!
Îmi aduce paharul după care se pune pe un scaun. Eu privesc în gol și mă gândesc, cum se poate să fie atât de prost încât să vină în casa omului și să facă scandal? Nu pot să înțeleg posesivitatea lui? Eu pentru el sunt o iubită sau o proprietate? Nu mai pot să înțeleg de ce se schimbă așa? Sau mereu așa era?
Uneori oamenii care ne intră în viață sunt niște actori. Au o mască pe față ca să ne facă să credem că ei sunt altfel, când colo sunt la fel ca ceilalți, poate mai răi.
Arunc o privire către Cosmin. Tot acolo stă și se gândește la ceva. Ceva îl frământă rău de tot, dar oare ce, ore are legătură cu tot ce s-a întâmplat mai devreme în casă?
-Ești bine? Îl întreb aproape în șoaptă.
-Sunt. Unde l-ai găsit? Mă întreabă.
-În club..
-Știi că el e cel mai mare dușman al meu? Se uită la mine cu lacrimi în ochi.
-Nu știam..
-Știi că din cauza lui și al familiei sale, mi-am pierdut părinții? Știi că din cauza lui a trebuit să plec de mic copil din țară ca să fiu în siguranță? Știi că din cauza lui Dragoș era să fie la răcoare, când era nevinovat? Se uită la mine cu reproș.
-Nu știam... Îmi pare rău. Îi spun plângând.
-Las-o baltă. Se ridică și urcă în camera lui, iar eu rămân în living plângând. 

Noaptea a trecut foarte greu, aproape că nu am dormit deloc. Dimineața la 8 eram deja jos în bucătărie, o ajutam pe Maria când un parfum cunoscut mi-a atins nasul.
-Bună dimineața! Era Cosmin, stătea în ușă. Eu nu mănânc acasă. Iau doar un baton cu cereale și apoi iau prânzul undeva.
Mi-a aruncat un zâmbet minuscul și a ieșit din bucătărie, lasându-mă să mă uit după el cu tristețe în privire. Oare e supărat încă pentru scandalul făcut de Raul? Cu siguranță că e supărat. Dar nu el e singurul rănit, pentru că și eu sunt. Discuția de aseară m-a rănit într-un fel, pentru că cuvintele lui sunau ca și cum eu aș fi fost vinovată pentru tot ce a trăit el în trecut. Eii bine nu eram vinovată în niciun fel! 
-Și eu trebuie să plec la spital. I-am spus Mariei și am ieșit ca fulgerul din bucătărie. 
Am urcat în cameră și mi-am luat telefonul tastându-i un mesaj lui Raul.
Eu(8:12): Unde ești?!
Raul(8:15): La firmă.
La firmă. Perfect! Mi-am luat cheile și am plecat în grabă. Norocul meu era că nu era trafic blocat pe nicăieri și am putut ajunge în 25 minute la firmă. Am parcat mașina și am intrat în firmă. Iar erau elevii de la ASE la noi, încă nu s-au hotărât dacă se vor angaja aici sau în altă parte. În lift am dat de Bianca.
-Ce faci? M-a întrebat cu un zâmbet stupid.
-Urc cu lifltul, tu?
-Eu bine. Și tot zâmbea ca o fraieră.
-Ce-i cu zâmbetul ăla? O întreb cu o sprânceană ridicată.
-Hai povestește-mi totul! M-a luat de braț.
-Ce să-ți povestesc?
-Noaptea pe care ați avut-o! Oare ce să-mi povestești? Hai spune-mi! Ți-a cerut mâna? Ești iubita lui acum? Mă întreba entuziasmată, dar fiindcă am ajuns la etajul în care avea ea treabă azi, nu am putut să-i spun nimic, dar mi-a promis că va urca mai târziu. 
Am ieșit din lift ca trenul și nu am salutat oamenii aflați în hol, ci m-am îndreptat către biroul lui Raul. Am intrat și l-am surprins cu o elevă de la ASE pe birou sărutându-se.
-Cară-te! I-am spus fetei. Săraca speriată a ieșit din birou și a închis ușa după ea.
-Ești nebună! Ce intri așa în biroul meu? M-a întrebat sărind la mine.
-Eu îmi permit! Firma e a mea, nu a ta, așa că nu mă trata ca pe o secretară că te învăț eu respect dacă nu știi! Și de nebun tu ești! L-am împins iar el a căzut în scaun.
-De ce aș fi nebun?! S-a ridicat din nou.
-Pentru că ești nebun! Cum mama mă-sii să vii noaptea în casa omului și să faci scandal?
-Pentru că nu mi-ai spus unde mergi! S-a apropiat de mine.
-Nu sunt nevoită să-ți spun unde merg și cu cine! Nu suntem căsătoriți, nu ai niciun drept asupra mea! Sunt liberă, fac ce vreau!
-Nu! Tu ești iubita mea! Nu ai ce mai căuta în casa lui ăla! Și a dat cu pumnul în masă.
-Fi atent că doar eram iubita ta! Am terminat! Și am ieșit din biroul lui iar el a ieșit după mine, oprindu-se în ușă, iar eu eram deja în fața biroului meu.
-Curvă! A strigat după mine, făcând lumea să se uite la noi.
-Handicapatule! Am strigat înapoi și am trântit ușa după mine.  
După 10 minute de când am intrat în birou, a sunat telefonul fix.
-Tatăl dvs. vă așteaptă în sala de ședințe. Mi-a spus secretara.
-Mersi că m-ai anunțat Carla. Am pus telefonul jos și am tras aer în piept. Încă eram nervoasă, dar știam că trebuie să mă liniștesc ca să nu mă cert și cu tata.
M-am ridicat din scaun și am ieșit din birou. Holul acum era și mai plin. M-am îndreptat către sala de ședințe și am deschis ușa. La capătul mesei stătea tata iar în stânga lui Raul. Asta îmi mai lipsea! M-am așezat în dreapta tatei, la locul care mi se cuvine.
-Vezi că ai ocupat locul lui Alex, pune-te mai încolo! I-am spus lui Raul.
Tata se uită la noi încruntat, iar eu mă uit la Raul care se abține de la comentariile lui.
-Mai devreme a fost un circ între voi pe hol. Ne-a spus tata. Pot să vă rog să vă rezolvați treburile în afara firmei?
-Spune-i fiicei tale mai întâi să nu dea buzna în birourile altora! A răspuns Raul uitându-se urât la mine.
-Iar păcăliciului ăsta să-i spui să nu mai dea buzna în casa altora în miezul nopții! I-am replicat tăios.
-Pot să știu ce s-a întâmplat între voi de vă atacați așa? Ne-a întrebat tata.
I-am explicat tatei cum a dat Raul buzna în casa lui Cosmin iar el că eu am intrat fără să bat la ușă în biroul lui. Până la urmă ne-am certat mai rău, dar tata ne-a pus o ofertă. Să plece unul dintre noi la departamentul de vânzări ca să nu ne mai certăm.
-Ai auzit? Îl întreb pe Raul cu un zâmbet răutăcios. Poți să-ți faci bagajele și să te muți cu 10 etaje mai jos.
-Tu vei fii cea care se va muta! Mi-a răspuns.
-Eu? Mă confunzi! Eu sunt patroana firmei, locul meu e la etajul ăsta, când colo tu ești doar un angajat.
Până la urmă Raul a acceptat să se mute cu 10 etaje mai jos, dar încă avea comentarii la adresa mea, dar doar tata le auzea fiindcă eu vorbeam prin mesaje cu Alex.
Alex(10:21):  Nu treci pe la mine? Mă cam plictisesc aici..
Eu(10:22):  Ba da. Vin în 30 minute.
M-am ridicat de la masă și m-am îndreptat către ușă, când am auzit că Raul strigă după mine.
-Unde mergeți maiestate? 
-Nu-i treaba ta! I-am răspuns și am ieșit înainte să mai comenteze ceva, el sau tata. 
În drum spre spital am cumpărat Milka și brioșe ca să mâncăm. La intrarea în secție asistenta iar a comentat, dar m-am prefăcut că nu o aud și am  mers mai departe. Alex stătea pe pat în și făcea diferite mutre în timpul în care o altă asistentă îi explica ce medicament când trebuie să ia.
-Ce-s cu fețele astea? L-am întrebat râzând.
-Multe! A răspuns uitându-se la asistentă și arătându-i să plece.
Am povestit cu Alex până seara. I-am povestit și problemele de la firmă cu Raul, și scandalul din casa lui Cosmin și discuția cu tata și concluzia acestuia. Iar el spre uimirea mea, era de parte mea. La 11 nu am mai vrut să plec așa că m-am pus pe fotoliul din salonul lui, și am adormit râzând de el ca în copilărie..