Mă întind pe şezlong şi îmi pun ochelarii de soare. Cu colţul ochiului văd cum Bianca se apropie de mine.
-Ce e cu tine? - mă întreabă.
-Cu mine nimic.
-Nu mă minţi! - mă ameninţă ea - Eşti tare palidă. Plus că îţi tremură mâna.
Mă uit la ea. Se uită cu o sprânceană ridicată. Mă ridic şi îmi ridic ochelarii să o văd mai bine. Mă trag mai aproape de ea.
-Tu ştiai că e aici, aşa? - o întreb în şoaptă.
-Cine să fie aici?
-Cosmin!
-Aaa! De asta eşti aşa de palidă!
-Da! Tu ştiai că e?
-Păi...să spunem.
-Bianca nu mă enerva - îmi ridic vocea - De asta vroiai să vin, că e şi el aici. Ţi-am spus să nu încerci să mă cuplezi cu cineva!
-Bine, dar nu mai fi supărată pe mine..
-Nu sunt. Am avut o privelişte frumoasă în bucătărie!
Se apropie de mine cu un zâmbet ştrengar.
-Ce privelişte? - mă întreabă entuziasmată.
-Era doar într-un prosop şi avea părul ud. Vai ce frumos era! - şi îmi dau ochii peste cap.
-Ooo, numai noroc ai cu mine.
-Sau nu.
Îmi îndrept privirea către scări şi îl văd coborând. Ohh, nu! Chiar vine şi el afară! Ce o să mă fac până deseară aici cu el? Bianca se bagă în faţa mea.
-Alooooooo?! - se învârte să vadă la ce mă uit - E doar Cosmin! Nu trebuie să te uiţi aşa.
-Ai dreptate! E doar un om până la urmă.
Ne ridicăm să mergem lângă grătar dar eu o iau pe Bianca de braţ.
-Am emoţii.
-Emoţii? - se uită la mine - Nu vorbi prostii! E doar un prieten, tratează-l ca pe Ovi sau Emi, sau oricare altul.
Bine. Fie cum spune ea. Ajungem la grătar iar el era deja acolo. Avea un trening Adidas alb si o pereche de teneşi Adidas, şi desigur, iPhone alb.
-Voi fetelor cât veţi rămâne? - ne întreabă.
-Până mâine - răspunde Bia.
-Eu voi pleca deseară. - i-am spus.
-De ce să pleci?
-Da, chiar, de ce să pleci? - mă întreabă şi Bianca.
-Tu taci! - mă răstesc la ea - Pentru că mâine trebuie să lucrez.
-Pe ce lucrezi acum? - mă întreabă Cosmin - Lucrez şi eu în firmă, dar încă să vorbesc cu tine nu am apucat.
-Acum lucrez la deschiderea barului în stil vechi, plus că Alex mi-a venit cu câteva idei pentru redeschidere şi acum trebuie să mă ocup şi cu asta. Dar tu?
-Eu deocamdată sunt pe vânzări. - răspunde.
-Ohh. Tu eşti în locul lui David.
-Da. Revenind la subiect. Nu pleca. Rămâi şi tu aici. Mâine mai e timp pentru mers la lucru. Nici eu nu o să merg.
Doar acum observ că am rămas singuri în jurul focului. Ceilalţi s-au dus la masă şi la şopru după lemne.
-Aş rămâne. Dar nu pot. Eu sunt fiica patronului, nu pot lipsi.
-Fie cum vrei tu. - îşi îndreaptă privirea către grătar - Unde e Emi să verifice astea? - se uită în jur - Emiiiiiii?!
Mă uit la el. Tot aşa de frumos e. Oare de câte ori o să-mi mai spun asta?! Sunt culmea.
-M-ai chemat? - îşi face apariţia Emi.
-Da frate. Vezi ce e cu astea. - îi porunceşte, apoi se uită la mine - Hai la masă să bem ceva.
El porneşte primul iar eu îl urmez. Ce mers drept are!
-Vin? - şi ridică o sticlă de vin roşu adus din Italia.
-Da, te rog.
Ia două pahare de pe tavă şi toarnă vin , după care se învârte spre mine şi îmi dă paharul.
-Poftim! - şi se aşează - Pune-te şi tu jos, e obositor să stai în picioare.
Mă pun lângă el. Simt cum inima îmi bate nebuneşte iar. Nu acum, te rog nu acum. De ce am emoţii în preajma lui? Oare mai simt ceva pentru el?
-Şi? Ce ai mai făcut în toţi aceşti ani în care nu ne-am văzut? - mă întreabă.
-Am terminat liceul, după care m-am angajat la tata. După cum vezi, de atunci lucrez pentru el.
-Nu ai făcut facultate?
-Nu am făcut. Dar tu de ce eşti la noi şi nu la tatăl tău?
-Vezi tu, nu mereu merg relaţiile de tată-fiu în afaceri.
-Adică? - mă uit la el.
-Adică ne-am certat mai mereu. Niciodată nu puteam să ajung la un comun acord cu el. Vârsta îşi spune cuvântul. Aveam păreri diferite, planuri diferite. Dar aici la voi e mai bine, nu e tata cu care să mă cert. - îmi zâmbeşte - Înţelegi?
-Da, acum înţeleg.
E deja 6 seara şi întunericul se pregăteşte să ne ia prin surprindere. Şi pe banca asta începe să fie frig deja.
-La ora asta ar trebui să fie gata mâncarea. - spune el.
-Chiar ar trebui.
Nu a trebuit mult şi deja Emi se şi îndrepta cu o oală către masă. După el venea Alin cu o altă oală.
După cină Ovidiu, Dan şi Alin au strâns masa iar eu m-am pus pe un şezlong şi am privit apa din piscină. Era aşa de frumoasă. Era albastră. Aud paşi din dreapta, şi simt cum cineva se pune lângă mine.
-Bănuiesc că nu mai pleci. - îmi spune Cosmin.
-Cred că nu. - îi răspund.
-Ar fi fost şi păcat să pleci când noi toţi suntem aici.
-Tocmai de asta nu am vrut să plec. Cu siguranţă că mâine tata va face urât, dar nu mă interesează.
-Face urât? - mă întreabă şi râde.
-Cam foarte urât.
-Cred că e ceva tipic bătrâniilor. Şi tata făcea urât.
-Cât era plecat, era aşa de linişte. Am cam îngheţat aici. Mergem să ne plimbăm puţin? - îl întreb.
-Desigur.
Ne ridicăm şi pornim afară din curte. Seara se lăsase deja. Focşaniul este luminat şi luna străluceşte deasupra lui.
-Alex ce mai face? - se apropie de mine.
-Alex... Păi Alex se distrează tot timpul. Ba e la mare ba la cluj.
-E cu 3 ani mai mic decât tine, aşa?
-Nu. E doar cu 2.
-Între mine şi sora mea sunt 3 ani.
-Am văzut-o într-o zi. Era la firmă. A venit cu cei de la ASE. E aşa de frumoasă.
Mă opreşte şi se pune în faţa mea. Îmi prinde mâinile după mă trage în braţele lui. Se uită adânc în ochii mei.
-Tu eşti mai frumoasă. - se apropie şi mă sărută - Dacă ai ştii cât de mult te iubesc.
-Nu spune asta. Au trecut mulţi ani, nu ai cum să mă mai iubeşti.
-Ba da. În toţi aceşti ani doar tu erai aici. - îmi pune mâna pe inima lui - Nimeni nu era. Toate au venit şi au plecat, dar tu niciodată nu ai plecat.
-Şi acum te-ai întors ca să mă ai? - îl întreb.
-Da. Şi tot de asta am rugat-o şi pe Bianca să te aducă. - mă sărută lung - Te vreau... te vreau cum niciodată n-am vrut pe nimeni.
-Şi eu te vreau...
Mă ridică şi începe să fugă cu mine spre cabană. Urcă treptele 2 câte 2 şi trânteşte uşa. Ceilalţi erau în living şi se uitau cum el fuge cu mine sus la etaj. Deschide uşa camerei sale şi mă pun jos, după care îl închide. Suntem doar noi doi în cameră acum. Mă ia în braţe şi mă sărută sălbatic. Îmi dă jos tricoul după care se dezbracă el. Mă sărută pe gât şi îmi dă jos pantalonii de trening. Se îndepărtează şi se uită la mine cu un zâmbet malefic. Se apropie mă ia în braţe şi îmi desface sutienul după care mă pune în pat. Se pune uşor pe mine şi începe să mă sărute de sus până jos şi îmi dă jos chiloţii după care revine. Simt cum se adânceşte în mine şi mă sărută pe gât.
-Te iubesc! - îmi şopteşte.
-Ahh, şi eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu