Când mă trezesc, soarele deja strălucea în cameră. Oare cât o fi ceasul? Îmi ridic capul să văd unde îmi e telefonul... dar serios acum, unde e? Mă uit în jur în cameră şi îmi văd telefonul lângă televizor. Off bine! Acum trebuie să mă trezesc ca să-l iau! Mă ridic cumva din pat, şi mă indrept către măsuţă. Aşa de lene îmi e. Îmi ridic telefonul şi îl deblochez. 3 mesaje necitite. De la Matei. Nu mă interesează. Dar e 11:43, asta mă interesează! Mă îndrept către baie. Azi e sâmbătă, ceea ce înseamnă că nu trebuie să mă grăbesc la firmă. Intru în baie şi dau drumul la apa caldă să curgă. Îmi aleg cu atenţie spumantul de baie.. hmm, Dove. Pun câteva picături în apă şi mă uit câteva minuţele să văd dacă se face spumă. Păi nu prea. Mai pun câteva picături şi observ că începe formarea spumei. Mă învârt, îmi dau jos cămaşa de noapte şi chiloţii şi mă pun în cadă. Simt cum apa caldă îmi cuprinde trupul ca o îmbrăţişare caldă într-o zi ploioasă iar mirosul de piersici de la spume mă duc într-o zonă exotică.
Termin cu baia şi mă îmbrac cu un tricou roşu, blugi şi nike air max alb cu roz şi gri. Îmi iau geanta şi servieta şi ies din cameră.
Cu 25 minute mai târziu intru pe poarta firmei. Înainte să cobor din maşină, primesc un mesaj de la Alex.
Alex(12:25): Hai la cafea! Unde eşti?
Eu(12:25): La firmă. Unde mergem?
Alex(12:26): Mossano.
Eu(12:27): 10 minute şi sunt acolo.
Iar pornesc maşina şi ies din curte. Mă îndrept către Mossano. Dacă Alex m-a chemat la cafea înseamnă că are ceva în minte şi ştie că în mine găseşte o nebună care să-l ajute. Sunt tare curioasă. Ajung la Mossano şi Alex deja mă aşteaptă cu o cafea delicioasă. Văzând cât de bine arată cafeaua, am decis să-l întreb.
-Cât de mult ne va costa?
-Ce să ne coste?
-Prostia pe care ţi-ai pus-o în cap..
-Deci ţi-ai dat seama..
-Te ştiu ca pe banii falşi!
Se uită la mine cu un zâmbet şmecher. Mda, de aici înţeleg eu că ne va costa muuuult. Mult prea mult. Mă uit la el, tot acel zâmbet are.
-Ce ţi-ai pus iar în cap?
-Păi..-se uită la mine- mă gândeam să plec la mare toată vara.
-Păi drum bun! Eşti major, nu trebuie să îţi dau voie.
-Nici nu te-aş fi întrebat dacă pot să merg!- râde.
-Atunci?
-Nu vreau să stau în hotel, crezi că pot sta cu voi în apartament?
-Dar stai - îmi ridic privirea- tu vrei să spui că în acest an vrei să stai cu noi, pentru că nu vrei la hotel?
-Da, exact.
-Senzaţional! Până acum tu spuneai că nu vrei cu noi, că tu stai la hotel, şi acum tot tu vii să mă rogi să te las să stai cu noi, ce s-a întâmplat?
-Nimic. Doar că în acest an vreau să fiu aproape de voi. Anul trecut mi s-a părut a fi nasol cum că eu stăteam separat.
-Păi, atunci bine ai venit în casă!
-Mulţumesc! O să fie distractiv să locuiesc cu voi.
-Cu siguranţă. Ţi-ai terminat cafeaua? Să mergem, că am câteceva de rezolvat.
-Mergem, mergem.
Ne ridicăm de la masă şi observ că o blondă de la o altă masă se uită urât la mine. Chiar foarte urât. În privirea ei pot citi gelozia, sau ura.. Mă uit la Alex şi cu şoaptă îi vorbesc.
-Vezi fata aia blondă? Se uită cam urât la mine..
-Nu te uita la ea - spune Alex între dinţi - nu te uita.
Bine, nu mă uit la ea. Când ieşim din bar mă uit ciudat la Alex.
-De ce ai spus să nu mă uit la ea?
-Nu contează. - răspunde şi trece mai departe.
-Dacă tu spui.
El ajunge la maşina lui şi urcă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ciudat e şi ăsta. Mă urc şi eu în maşină şi plec. Când cu 10 minute mai târziu ajung la sediu, aflu că Cosmin a fost angajat şi acum deţine 10% din acţiunile firmei. Hell! O să fiu cu el într-o clădire! Mă uit în jur ieşind din biroul tatei.. drumul e liber, intru rapid în biroul meu. Când închid uşa şi mă învârt, vâd un ditamai teanc de acte pe biroul meu, iar lângă e un bileţel cu mesajul "Rezolvă tu, eu am treabă prin ţară.-Matei" . Fraierul! Încă nu a plecat din firmă? Ce mai caută aici? Pun jos bileţelul şi nervoasă aşa cum eram deschid uşa şi merg înapoi în biroul tatei.
-Matei ce mai caută în firmă?!
Tata îşi ridică privirea din documente, şi se uită la mine cu o privire care întreabă "Ai bătut la uşă şi ţi-am spus ca poţi intra?"
-Acum ieşi din birou, închizi uşa, baţi şi dacă îţi spun că poţi intra, vei intra, bine?
-Mda, bine.
Ies din biroul lui, închid uşa şi bat frumos. Tata strigă că pot intra, aşa că deschid uşa şi intru.
-Aşa - spune el - acum să-ţi răspund la întrebare: Matei lucrează în firmă.
-De ce lucrează când Alex l-a dat afară?
-Alex nu avea dreptul să-l dea afară. Să nu încurcaţi probleme personale cu cele profesionale, bine?! Dacă aveţi ceva cu el, în afara clădirii îi spuneţi! Acum lasă-mă să lucrez!
El deja şi-a pus ochelarii şi şi-a continuat treburile. M-am învârtit şi am ieşit din birou, am mers la mine şi m-am apucat de acte.
Când am ieşit seara la 21:32 din clădire, Alex mă aştepta lângă maşină. Obosită, m-am îndreptat către el.
-Iar ce vrei să mă rogi?
-Nimic. Am uitat să-ţi spun că în curând trebuie să deschidem clubul din Mamaia şi am câteva idei pentru artişti chemaţi la deschidere.
-Off Alex! Sunt atât de obosită! Avem event manager, de ce nu poţi să vorbeşti cu el?
-Pentru că vreau să aud prima dată părerea ta.
-Off! Ştii cum facem?
-Dacă îmi spui?
-Merg să cumpăr brioşe, şi vin acasă la voi, noi..înţelegi tu. Dorm acolo şi o să ai timp să-mi explici.
-Bine, atunci ne întâlnim acasă.
Am urcat în maşină şi am pornit. Dacă o să dorm la ai mei, va trebui să-l anunţ pe Raul. Îmi scot telefonul din buzunar şi scriu un mesaj.
Eu(21:43): Azi o să dorm la ai mei. Nu mă aştepta.
Raul(21:44): Ok.
Ok? Atât? Bine. Parchez în faţa restaurantului şi intru să dau comanda la brioşe. Nu a trebuit să aştept mult, în 5 minute mi s-au adus. Acasă am pus brioşele pe masa de lucru din bucătărie şi am urcat să fac un duş. În momentul în care am intrat în cameră, Alex era deja în spatele meu.
-Deci pot? Acuma pot să-ţi spun?
-Ahh bine, dă-i drumul.
În timpul în care Alex îmi spunea ideile lui pentru redeschidere, eu mi-am luat un prosop şi am intrat să fac un duş. Am fost urmată de Alex, evident. S-a pus pe scaunul de lângă uşă şi povestea mai departe.
Cu Alex mereu am fost apropiată. Bine, nu apropiată în sens sentimental, pentru că el e fratele meu, am fost apropiată de el pentru că niciodată nu mi-a fost să apar goală în faţa lui, până la urmă, avem acelaşi sânge. Mă pun sub duş, şi ascult mai departe.
-Sau m-am gândit la Stefan Biniak, dacă Nicky Romero nu îţi convine.
-Nu e vorba că Nicky Romero nu îmi convine, dar la el e vorba de mulţi bani, crezi că ne permitem?
-Ar trebui să ne permitem. Sau Karolline, ce zici?
Sunt deja obosită de sugestiile lui când termin cu duşul. Îmi iau pijamaua din flanel şi îi sugerez să mergem în living să ne uităm la un film şi să mâncăm brioşe.
-Dar o să te gândeşti la ideile mele, nu? -mă întreabă.
-O să mă gândesc. Fă-mi o listă cu toţi artiştii la care te-ai gândit.
-O să-ţi fac.
-Şi mi-l trimiţi prin e-mail sau fax - şi iau o brioşă- ce dor mi-a fost de brioşele astea.
-Ţi-l trimit.
-Aştept, dar acum porneşti filmul ăla sau mai stăm şi ne uităm la televizorul închis?!
-Cât de mult ne va costa?
-Ce să ne coste?
-Prostia pe care ţi-ai pus-o în cap..
-Deci ţi-ai dat seama..
-Te ştiu ca pe banii falşi!
Se uită la mine cu un zâmbet şmecher. Mda, de aici înţeleg eu că ne va costa muuuult. Mult prea mult. Mă uit la el, tot acel zâmbet are.
-Ce ţi-ai pus iar în cap?
-Păi..-se uită la mine- mă gândeam să plec la mare toată vara.
-Păi drum bun! Eşti major, nu trebuie să îţi dau voie.
-Nici nu te-aş fi întrebat dacă pot să merg!- râde.
-Atunci?
-Nu vreau să stau în hotel, crezi că pot sta cu voi în apartament?
-Dar stai - îmi ridic privirea- tu vrei să spui că în acest an vrei să stai cu noi, pentru că nu vrei la hotel?
-Da, exact.
-Senzaţional! Până acum tu spuneai că nu vrei cu noi, că tu stai la hotel, şi acum tot tu vii să mă rogi să te las să stai cu noi, ce s-a întâmplat?
-Nimic. Doar că în acest an vreau să fiu aproape de voi. Anul trecut mi s-a părut a fi nasol cum că eu stăteam separat.
-Păi, atunci bine ai venit în casă!
-Mulţumesc! O să fie distractiv să locuiesc cu voi.
-Cu siguranţă. Ţi-ai terminat cafeaua? Să mergem, că am câteceva de rezolvat.
-Mergem, mergem.
Ne ridicăm de la masă şi observ că o blondă de la o altă masă se uită urât la mine. Chiar foarte urât. În privirea ei pot citi gelozia, sau ura.. Mă uit la Alex şi cu şoaptă îi vorbesc.
-Vezi fata aia blondă? Se uită cam urât la mine..
-Nu te uita la ea - spune Alex între dinţi - nu te uita.
Bine, nu mă uit la ea. Când ieşim din bar mă uit ciudat la Alex.
-De ce ai spus să nu mă uit la ea?
-Nu contează. - răspunde şi trece mai departe.
-Dacă tu spui.
El ajunge la maşina lui şi urcă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ciudat e şi ăsta. Mă urc şi eu în maşină şi plec. Când cu 10 minute mai târziu ajung la sediu, aflu că Cosmin a fost angajat şi acum deţine 10% din acţiunile firmei. Hell! O să fiu cu el într-o clădire! Mă uit în jur ieşind din biroul tatei.. drumul e liber, intru rapid în biroul meu. Când închid uşa şi mă învârt, vâd un ditamai teanc de acte pe biroul meu, iar lângă e un bileţel cu mesajul "Rezolvă tu, eu am treabă prin ţară.-Matei" . Fraierul! Încă nu a plecat din firmă? Ce mai caută aici? Pun jos bileţelul şi nervoasă aşa cum eram deschid uşa şi merg înapoi în biroul tatei.
-Matei ce mai caută în firmă?!
Tata îşi ridică privirea din documente, şi se uită la mine cu o privire care întreabă "Ai bătut la uşă şi ţi-am spus ca poţi intra?"
-Acum ieşi din birou, închizi uşa, baţi şi dacă îţi spun că poţi intra, vei intra, bine?
-Mda, bine.
Ies din biroul lui, închid uşa şi bat frumos. Tata strigă că pot intra, aşa că deschid uşa şi intru.
-Aşa - spune el - acum să-ţi răspund la întrebare: Matei lucrează în firmă.
-De ce lucrează când Alex l-a dat afară?
-Alex nu avea dreptul să-l dea afară. Să nu încurcaţi probleme personale cu cele profesionale, bine?! Dacă aveţi ceva cu el, în afara clădirii îi spuneţi! Acum lasă-mă să lucrez!
El deja şi-a pus ochelarii şi şi-a continuat treburile. M-am învârtit şi am ieşit din birou, am mers la mine şi m-am apucat de acte.
Când am ieşit seara la 21:32 din clădire, Alex mă aştepta lângă maşină. Obosită, m-am îndreptat către el.
-Iar ce vrei să mă rogi?
-Nimic. Am uitat să-ţi spun că în curând trebuie să deschidem clubul din Mamaia şi am câteva idei pentru artişti chemaţi la deschidere.
-Off Alex! Sunt atât de obosită! Avem event manager, de ce nu poţi să vorbeşti cu el?
-Pentru că vreau să aud prima dată părerea ta.
-Off! Ştii cum facem?
-Dacă îmi spui?
-Merg să cumpăr brioşe, şi vin acasă la voi, noi..înţelegi tu. Dorm acolo şi o să ai timp să-mi explici.
-Bine, atunci ne întâlnim acasă.
Am urcat în maşină şi am pornit. Dacă o să dorm la ai mei, va trebui să-l anunţ pe Raul. Îmi scot telefonul din buzunar şi scriu un mesaj.
Eu(21:43): Azi o să dorm la ai mei. Nu mă aştepta.
Raul(21:44): Ok.
Ok? Atât? Bine. Parchez în faţa restaurantului şi intru să dau comanda la brioşe. Nu a trebuit să aştept mult, în 5 minute mi s-au adus. Acasă am pus brioşele pe masa de lucru din bucătărie şi am urcat să fac un duş. În momentul în care am intrat în cameră, Alex era deja în spatele meu.
-Deci pot? Acuma pot să-ţi spun?
-Ahh bine, dă-i drumul.
În timpul în care Alex îmi spunea ideile lui pentru redeschidere, eu mi-am luat un prosop şi am intrat să fac un duş. Am fost urmată de Alex, evident. S-a pus pe scaunul de lângă uşă şi povestea mai departe.
Cu Alex mereu am fost apropiată. Bine, nu apropiată în sens sentimental, pentru că el e fratele meu, am fost apropiată de el pentru că niciodată nu mi-a fost să apar goală în faţa lui, până la urmă, avem acelaşi sânge. Mă pun sub duş, şi ascult mai departe.
-Sau m-am gândit la Stefan Biniak, dacă Nicky Romero nu îţi convine.
-Nu e vorba că Nicky Romero nu îmi convine, dar la el e vorba de mulţi bani, crezi că ne permitem?
-Ar trebui să ne permitem. Sau Karolline, ce zici?
Sunt deja obosită de sugestiile lui când termin cu duşul. Îmi iau pijamaua din flanel şi îi sugerez să mergem în living să ne uităm la un film şi să mâncăm brioşe.
-Dar o să te gândeşti la ideile mele, nu? -mă întreabă.
-O să mă gândesc. Fă-mi o listă cu toţi artiştii la care te-ai gândit.
-O să-ţi fac.
-Şi mi-l trimiţi prin e-mail sau fax - şi iau o brioşă- ce dor mi-a fost de brioşele astea.
-Ţi-l trimit.
-Aştept, dar acum porneşti filmul ăla sau mai stăm şi ne uităm la televizorul închis?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu