Moldovenii și Crășiunul (scenetă,comedie: scena 1)

Această scenetă a fost scrisă de mine, vă rog să nu comentați aiurea. Dacă nu vă place, părăsiți pagina, e simplu.

Scena I

(Decor simplu, cu o zi înainte de Crăciun. Romică stă în fotoliu şi citeşte ziarul. masă, canapea.) Intră Nuţa, soţia acestuia. Se plimbă de la un geam la celălalt, şi apoi îl observă pe Romică.

Nuţa:  Şe faşi mă?!

Romică(nu se mişcă): Nu se vede?

Nuţa: Păi scuză-mă maiestre dar nu văd bine.

Romică: Şî şe să-ţi fac? Ia-ţi ochelari.

Nuţa(se pregăteşte de ieşire când aude ce spune Romică): Cum adică şe să-mi faşi?! Cum îţi permiţi să-mi vorbeşti aşa?! Să-mi spui şe faşi pe moment!

Romică(împinge uşor în jos ziarul): Citesc ziarul dragă Nuţă.

Nuţa: Citeşti ziarul?! Romicăăăăăă!! Vin musafirii şi tu citeşti ziarul?! Treci şî fă şeva şî tu.

Romică: Fii serioasă, şe musafiri?                                                               

Nuţa: Familia Popa din Bucureşti.

Romică(sare în picioare aruncând ziarul): Şe vorbeşti Nuţă pi acol?! Vin Popii?! De şe doar acu mi zâci?!

Nuţa: Păi se putea vorbi cu tine înainte?!

Romică: Îmi mânci zilele. De când ştii că vor veni?!

Nuţa(se aşează): Din octombrie.

Romică(se întoarce către Nuţa şi se uită urât la ea)

Nuţa: No şe-i mă? Te-ai blocat?

Romică: Nu m-am blocat. Când vor poposii?

Nuţa: Deseară.

Romică: Deseară?! Şî tu vezi că nimic nu-i decorat?! Nici brad n-avem!

Nuţa: Da, eu ştiu.(ia ziarul şi se uită)

Romică: Păi s-atunci de şe nu faşi şeva?!

Nuţa: Că am făcut deja.

Romică(se aşeză în fotoliul său, îşi pune mâna pe masă): Dragă Nuţă, şe făcuşi tu?

Nuţa(lasă jos ziarul şi se uită zâmbind la soţ): Am şters praful.

Romică(sare iar în picioare): Atât?! Du-te la gătit! Ce mai stai?! (se pune iar jos şi i-a ziarul)

Nuţa(se ridică şi se îndreptă către uşă dar se întoarce): Şî tu ai de gând să stai acolo?

Romică: De şe nu?

Nuţa(merge la Romică, îi scoate ziarul din mână şi iese)

Romică(se uită ciudat după ea): Une-mi duşi ziarul Nuţăăăăă?!

Nuţa(îşi vâră capul pe uşă): La gunoi. Să mai faşi şî tu şeva!

Romică(se ridică şi merge până la uşă şi se uită după ea): Da’ mi-l dai înapoi?

Nuţa(de afară): Nişiodată!

Romică(se uită către public uimit): Femeile, eternă enigmă. (se plimbă de colo în colo): Îmi i-a                                                        ziarul şi pleacă. Cine o mai înţelege? Dacă nu fac nimic, îmi scoate ochii, fac ceva, că şi citind ziarul fac ceva, nu-i bine, se umflă-n pene. Off că nu înţe..(sună telefonul şi fuge la masă răspunde)

Romică: Alo.. Hohoi! Şe mai faşi mă Ionică?... Bine şî io. Ia ghici ce mi-o făcut nevasta...Nu mă...Mi-a luat ziarul... Vai da mie-mi spui?... Nici pe Nuţă n-o mai înţeleg... Aşa-s femeile..

Nuţa(trece prin spatele uşii şi aude că Romică vorbeşte la telefon şi intră): Romică!!

Romică: Stai Ionică puţân. Şe-i Nuţă? Te-a ars soba?

Nuţa: Lasă mă telefonul, mai bine du-te şi caută un brad! (iese)

Romică(se pune la loc): Mă mănâncă deja... Mă trimite după brad... Şe zâci mă?... Bine mă..Îl sun io... Salut.(pune jos telefonul) Nuţăăă!

Nuţa(de afară): Şe vrei?

Romică: Eu merg după brad cu Ionică, tu decorează pe aici.

Nuţă: Sângură să fac asta?

Romică: Păi ce ştâu io. Cheamă pe cineva.(se îndreptă către telefon şi sună) Alo...Alo...Gigele tu eşti?.. Crezuşi că-i fişioru tău.. No auzi aişi..Ştiu că mă asculţi.. Da, da, mergem după brad cu Ionică, hai şî tu... Bine maiestre, în zăce minute la pod... Ce să faşem?..E bine mă(se sună la uşă) stai puţân..Nuţăăă deschide uşa!... Gata mă...No nu mai glumi...Serios mă?...Când s-a întâmplat?...Săracii(intră Borcănel pe uşă)

Borcănel: Salut şăfule!

Romică: Taci mă că vorbesc!...Auzişi Gigele, tre să-nchid.... Bine ‚ne vedem.

Borcănel(se pune la masă): Mere-ţi undeva?

Romică: Da, după brad. Hai cu noi.

Borcănel: Mă io viu.

Romică(se ridică): No hai ş-om strânge pădurea. (se îndreptă către uşă cu Borcănel în urmă dar intră Nuţa cu Mărie)

Nuţa: Ho măi că treci peste mine!

Romică: Bine, bine Nuţă. (o ia de umăr şi o pune mai încolo) Avem treabă.(şi iese cu Borcănel)

Mărie(se uită după ei): Grăbiţi sunt.

Nuţa: Mie-mi zâci? Măcar faşe şeva!

Mărie(se aşează): Ionică a plecat după brad, dar di şe, nuşh, avem acasă.

Nuţa(se pune şi ea jos): Şî ăsta. Deseară vin Popii şi n-avem brad.

Mărie(uimită): Vai Nuţă şî Romică îi plecat, şe faşi tu doar cu popa în casă, sî zâci popii, nu o să fie doar unu! Huiuiui, îi păcat!

Nuţă: Se poate aşa ceva dragă? Eu vorbesc de familia Popa din Bucureşti.

Mărie: Aşee Nuţă, înţelesam greşi. Ăia cu zestre?

Nuţă: Da Mărie.

Mărie: Şî vine sî fiul lor frumos?

Nuţă: Dac-am zis că toată familia..

Mărie: Tre să pun mâna pe el.

Nuţă: Să pui Mărie!(intră Ileana)

Ileana: Bârfiţi fără mine?

Mărie: Da Ileană. Să vezi ce veste.

Ileana: Ce veste Mărie?

Nuţă: Mai bine stai jos, că te va da pe spate îţi spun eu.

Ileana(se aşează): No spune-ţâm să aud.

Mărie: Vine familia Popa din Bucureşti şi au un fiu frumos.

Ileana: Vai, Călin e fiul lor. Merg să-mi pregătesc fata, să prindă ceva.

Mărie: Merg şî eu să mă pregătesc. Tre să fiu feşăn!

Nuţa: Eu merg să gătesc ceva atunci.(şi ies toate 3)