Era seară. Victoria se îndrepta către casă. Îi era frică singură pe stradă într-un oraş atât de mare ca Bucureşti. Asculta muzică şi încerca să-şi distragă atenţia de la chestiile din mintea ei.
Ajungând în faţa clubului unde obişnuia să vină cu el, şi-a dorit ca el să fie acolo. A luat aer în piept şi-a spus că asta nu mai e posibil şi a mers mai departe. Ajungând la colţul străzii, a văzut un om stând în întuneric. Se uita cu ochi mari la fiinţa din faţa ei. Nu ştia dacă e bărbat sau femeie. Dintr-o dată omul a început să se apropie de ea. Simţea cum îi curge sângele din obraji şi cum îi tremură picioarele. Stătea acolo şi se uita ce are de gând să facă omul. Când a ajuns în faţa ei, şi-a ridicat capul şi şi-a dezvăluit identitatea...
S-a simţit uşurată însă nu putea vorbi. Era EL. Bogdan, băiatul de care era îndrăgostită. Victoria stătea şi cu ochii ei mari albaştrii se uita la el, iar el zâmbea. I-a întins mâna, dar ei îi era frică să se mişte. Cum Bogdan a observat că ea nu are de gând să îl atingă, ridicase mâna şi o mângâise pe obraji.
Victoria simţea cum îi ard obrajii la atingerea băiatului, vroia să-i spună că îi era dor de el dar a decis că e mai bine dacă nu vorbeşte.
Bogdan, chiar şi după 8 luni de când nu s-au văzut, era la fel de frumos şi de drăgălaş. Mereu i-a vorbit frumos şi de data asta, cum vedea că fata nu are de gând să vorbească cu el, a decis că o să spună tot ce are pe suflet "Eşti mai frumoasă acum că ai mai crescut. De ce nu vrei să îmi vorbeşti? Ştiu că am greşit şi că ţi-am făcut rău, dar crede-mă că nu vroiam. Dacă aş putea da timpul înapoi, m-aş gândii de două ori înainte să fac ceva. Ştiu că ai impresia că nu te-am iubit şi de asta te-am înşelat, dar nu e aşa. Mereu te-am iubit şi te voi iubii! Habar nu ai cât de dor îmi era de tine şi cât m-am gândit să te caut.... Am încercat să ies cu alte fete, să te uit, dar nu am reuşit.. Te iubesc Victoria şi orice ar fii, lângă tine am să fiu."
Victoria se uita cu ochii în lacrimi la el şi cumva a reuşit să vorbească cu el "Şi eu te iubesc şi nu ai idee cât de greu mi-a fost fără tine.". Bogdan a zâmbit şi s-a apropiat de ea să o sărute, dar în următorul moment, sunase alarma, şi Victoria se trezise.
Era mai fericită acum că avea şansa să fie lângă el în vis.
joi, 22 ianuarie 2015
Visează..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu