"Iubire!..."

                   Afară e frig, stau încuiată în camera mea şi...mă gândesc... Mă gândesc la viaţă, la viitor, la trecut, la mine, la tine...la tine, iubire..
             "Ce s-a întâmplat?" Îmi răsună în minte... S-a întâmplat că ne-am despărţit, bine, am înţeles.. Ai spus că rămânem prieten, dar am ajuns să ne salutăm doar din politeţe.. Iubire dacă ai știi ce mult îmi lipseşti...
             Încă mai stau în cameră, se făcuse întuneric afară şi frigul parcă invadase camera.. Îmi e dor de tine, recunosc! Îmi e dor de mirosul tău...mirosul care îmi punea zâmbetul pe buze. Îmi e dor de sărutul tău, de gustul tău, de vocea ta catifelată...oare unde eşti iubire? Te gândeşti la mine? La fata pe care ai lăsat-o cu sufletul în mii de bucăţi atunci când ai plecat, la fata care te iubise cu toată fiinţa ei, te gândeşti la asta iubire?
              Îţi e dor de mine? Dacă te-aş suna mi-ai răspunde? Nu..nu mi-ai răspunde fiindcă e ea lângă tine. Ea, fata cu care m-ai înlocuit.. Oare o iubeşti? O iubeşti dacă ai ales să renunţi la mine pentru ea!
              Stau tot aici, au trecut câteva ore de când stau în colţul meu.. au trecut 2-3 ore, sau 4-5... Nu mai ştiu, nu mă interesează, tot ce ştiu e că te-am pierdut..
              Stau şi privesc în gol, altceva oricum nu am de făcut.. Încerc să mă liniştesc. Îmi spun că totul e ok, că aşa a fost să fie, că noi nu am fost potriviţi, că e mai bine aşa. Am să trec peste, da, am să trec uşor! Poate eşti fericit iubire, eşti fericit lângă ea... dacă tu eşti fericit, şi eu sunt fericită...
            Rămân o clipă cu un zâmbet fals pe buze, iar după... cad!
            Cad pe podea strigându-ţi numele, mă doare capul de la lovitură, dar nu mă interesează. Respir adânc cu lacrimi curgând din ochii mei albaştrii, îmi e frig iubire şi sunt rănită, oare unde eşti? Dar răspuns nu primesc.. Simt că îmi îngheaţă sângele şi încet totul se întunecă în faţa mea, tot ce mai pot să spun e "Te iubesc iubire,... să nu uiţi"..