Viaţa ideală!

           M-am decis să scriu această poveste pentru mama. Pentru că ea e mereu lângă mine atunci când totul pare a fi pierdut, ea este cea care mă susţine şi se luptă să îmi fie bine.

                       PROLOG

            Era 8 seara. Am ieşit de la birou. Secretara încă lucra. Am rugat-o să dea de ştire că plec şi să mi se aducă maşina. Încuvinţase înţelegătoare din cap, iar eu am salutat-o cu un zâmbet. Am intrat în lift cu un zâmbet larg pe buze. Prin peretele de sticlă a liftului se vedea oraşul. Bucureştiul este un oraş foarte frumos seara iar eu sunt norocoasă că trăiesc într-un aşa oraş.
             Am ajuns jos şi Audiul meu era deja în faţa firmei. Am urcat bucuroasă şi am ieşit din curte. Cu 10 minute mai târziu intram pe poarta casei mele. Casa era luminată şi în piscină strălucea apa.
             Am intrat în casă şi am auzit strigăte.
Adelina: -Te spun la mami că eşti rău cu mine!
Călin: -Liniştită! Ştii că nu mă doare.
             Ei doi..iar se certau. O zi în care ei nu se ciondănesc nu e o zi obişnuită. Mami şi tati erau plecaţi la cină la Snagov. Alex iar era plecat la Bellagio. Ce norocos e, iar eu trebuie să am grijă de cei mici. Adelina şi Călin erau verişorii noştrii mai mici, stăteau la noi tot timpul, fiindcă tuşi şi unchiul erau plecaţi în Anglia. Văzând că ei se tot ceartă şi pe mine nu m-au observat, m-am gândit să le distrag atenţia cumva.
Eu: -Hei piticilor! Suntem singuri şi m-am gândit să gătim ceva iar după vă las să vă jucaţi GTA 5. Ce părere aveţi?
            Erau de acord. În ochii lor se putea citii fericirea. Să îi văd zâmbind însemna mult pentru mine. Am gătit, am mâncat şi i-am lăsat să se joace. Eu m-am retras în birou să lucrez, mai aveam ceva de rezolvat. Timpul a trecut şi când am realizat că trebuie să văd ce fac copiii era deja 00:23. Ies în linişte din birou, mă îndrept către living şi acolo dau de ei şi de Coco, mopsul meu, pe canapea dormind.
                Dragii de ei, ce nu aş face ca să le acord viaţa ideală.