De ce ne e frică să iubim?

                                              Uneori mă întreb, de ce ne e frică să iubim, şi cum stau şi mă gândesc, ajung la un răspuns care după părerea mea are sens. 

                                             Ne e frică să iubim pentru că am fost dezamăgiţi deseori, uneori chiar  de persoana iubită. Ne e frică să iubim pentru că am fost trădaţi, de prieteni, de rude. Ne e frică să iubim pentru că am fost luaţi peste picior de prea multe ori. Ne e frică să iubim pentru că am fost răniţi dar am iertat, apoi iar am fost răniţi şi iar am iertat. Ne e frică să iubim  pentru că dacă ne exprimăm sentimentele, suntem umiliţi.

                                             După toate cele enumerate e şi normal să ne fie frică să iubim. Ne ferim de toţi, mai ales de persoanele de care ne place. Ne închidem în noi, crezând că aşa e mai bine. Nu! Nu e bine deloc! Nu trebuie să ne închidem în noi. Ce o să vă spun mai departe, o să vă spun din propria experienţă. Dacă ne închidem în noi ne facem mai mult rău decât credem. Suntem oameni, şi cu toţi avem nevoie de consolare, avem nevoie să spunem ce ne doare, ce ne place şi ce nu ne place, şi pentru asta s-a inventat "doctorul minţii" adică psihologul. Să nu vă fie frică şi ruşine să mergeţi la psiholog, pentru că nu e deloc ceva de care să vă fie ruşine. La pisholog nu merg doar persoanele care sunt bolnave ci şi persoanele care nu au încredere în alte persoane şi vor ca ceea ce au de împărtăşit să rămână în singuranţă. 

                                             Dacă am fost dezamăgiţi nu înseamnă că trebuie să ne închidem în noi, înseamnă doar că trebuie să selectăm persoanele în care avem încredere. Dacă am fost trădaţi, înseamnă că trebuie să selectăm persoanele cu care împărtăşim probleme noastre. Dacă am fost luaţi peste picior, înseamnă că trebuie să-i arătăm persoanei respective că putem să fim şi noi aşa ca ea. Dacă am fost răniţi, înseamnă că trebuie să ne ridicăm, să ne punem zâmbetul pe faţă şi să privim partea bună a întâmplărilor, şi să arătăm persoanei care ne-a dezamăgit că putem să trăim şi fără ea, credeţi-mă asta va enerva la culme persoana respectivă.

                                            Să nu ne fie frică să iubim, pentru că nu toţi sunt la fel. Există şi oameni de încredere, serioşi, cu capul pe umeri şi care merită să fie iubiţi. Însă dacă iubiţi în continuare persoana care v-a dezamăgit/trădat/rănit, nu vă opriţi, continuaţi să luptaţi pentru persoana respectivă. 
                                           Eu am iubit şi iubesc la nebunie un om, care din păcate m-a dezamăgit şi rănit. Însă asta nu m-a oprit, lupt în continuare pentru el, desigur că nu prea am încredere în el şi că am grijă să nu îmi pun sufletul în ceea ce se întâmplă între noi, pentru că ceea ce e între noi e tot doar relaţie nu, dar lupt, şi văd că am pentru ce să lupt.
                                           Până la final, dragii mei, nu vă fie frică să iubiţi, pentru că undeva pe lumea asta, e cineva destinat pentru voi!