Hmm..localul arată destul de bine. Cu modificări va fi super. Vreau să cumpăr locul pentru a înfinţa un nou bar.
Eu: -Ce părere ai?
Alex: -E drăguţ.
Eu: -Drăguţ? Atât?!
Alex: -Ăăă da.
Eu: -E clar că nu-ţi place. În fine, hai, plecăm.
Alex: -Nu e vorba că nu îmi place, pur şi simplu nu cred că e potrivit pentru tine. E prea mic. Tu toată viaţa ai preferat petrecerile care ţin zile întregi. Locul ăsta e prea mic pentru asemenea petreceri.
Eu: -Tu în viaţa ta aşa ai fost! Nu ai avut încredere în mine niciodată! Te-ai gândit că poate nu vreau un club enorm ci doar un bar unde să mă retrag când totul e dat peste cap?!
Alex: -Să fie cum spui tu. Dar tu te-ai gândit că aici o să fi aproape de casă? Tu mereu pleci undeva din oraş când ceva nu e în regulă.
Eu: -O hai lasă-mă! Nu mai cumpăr nimic.
Ies nervoasă şi mă urc în maşină. Ce dracu'?! Niciodată nu mă pot baza pe sprijinul lui?! M-am săturat!
Ajung nervoasă înapoi la firmă. Ieşind din lift îl văd pe Matei ieşind din sala de sedinţe, dar nu-l bag în seamă. Mă prefac că e invizibil şi intru în birou. Sună telefonul. El. Again.
Matei: -Nu ştii să bagi în seamă omul?!
Eu: -Un om ca tine nu merită atenţia mea!
Matei: -Ce fel de om sunt?!
Eu: -Un om egoist, prea mândru!
Matei: -Egoist?! Eu?!
Eu: -Da tu! Nici măcar nu m-ai ascultat! Spuneai doar porcăriile din mintea ta!
Matei: -Tu ţi-ai petrecut noaptea la alt bărbat!
Eu: -Am dormit doar acolo! Nu am făcut nimic fraiere!
Matei: -Nu mă interesează! Ai făcut greşeala, asta e! Cale de întoarcere nu mai e!
Eu: -Nici nu vreau să mă întorc la tine!
Închid telefonul. Fraierul! Cum naiba pot să iubesc şi până acum un fraier ca el?! E timpul să intru în şedinţă. Să uit de problemele cu Matei, să îmi văd de treabă. Mă lasă rece ce crede el, eu ştiu că nu am făcut nimic cu el şi îmi ajunge. Mă ridic şi pornesc către uşă. Ies şi mă uit în jur. Nu e Matei nicăieri, excelent! Intru în sala de şedinţe şi văd şefii departamentelor la masă. Să încep cu planurile, îmi spun. Mă aşez la masă, îmi conectez laptopul la screen şi intru în planuri.
Eu: -Domnilor, după cum vedeţi aici este localul unde vreau să fac un club. M-am gândit la ceva mai vechi, să nu fie de fiţe, pentru că după cum știţi, fiecare club din oraş e modern şi oamenii mai au nevoie şi de o schimbare.
Domnul Baciu: -Poate că oamenii au nevoie de schimbări, dar să ne gândim şi la faptul că asta va funcţiona doar la început.
Eu: -Ce vă face să credeţi asta?
Domnul Baciu: -Să ne gândim logic, da? Suntem în 2015, trăim în capitală. Toţi tinerii vor ceva modern, plin de fiţe, pentru că ştim şi noi în ce lume sunt crescuţi tinerii din ziua de azi, şi să nu uităm cum.
Domnul Irimie: -Da, e adevărat. Dar nu avem de unde să ştim că nu va funcţiona atâta timp cât nu vom încerca.
Domnul Baciu: -Deci nu mă înţelegeţi. Nu spun că nu va funcţiona. Va funcţiona, dar doar un timp. Gândiţi-vă logic puţin.
Domnul Cocoară: -De ce să ne gândim?! Cred că dvs. nu ştiţi ce vreţi să spuneţi!
Domnul Irimie: -Clar că nu ştie!
Eu: -Domnilor vă rog frumos să vă păstraţi calmul, bine? Să-l lăsăm să spună ce crede el. Până la urmă tot ce am să spun eu se va face!
Domnul Baciu: -Eu cred că nu va funcţiona pentru că se vor plictisii repede de un bar care n-are nicio semnificaţie!
Eu: -Un bar fără semnificaţie?! Dvs. auziţi ce spune-ţi?! O să vă arăt eu că va funcţiona!
Domnul Cocoară: -Şi dacă nu va funcţiona vom modifica barul!
Domnul Irimie: -Măi Cotoară!
Domnul Cocoară: -Cocoară nu Cotoară!
Domnul Irimie: -Tot acolo ajungem! Deci măi Cotoară..
Eu: -Cocoară..
Domnul Irimie: -Cotoară, Cocoară tot aia e. Lăsaţi-mă să spun ce vreau! Deci măi Cotoară, adică Cocoră, Cocoară, ăăă la naiba, măi prietene, modificarea barului costă, înţelegi? Tu faci barul ăsta, cheltuieşti miliarde dar în aprilie va trebui să construieşti şi discoteca la mare, ce o să faci?
Domnul Baciu: -Însfârşit un om care observ că îmi ia apărarea. Şi despre bani e vorba, trebuie să ne gândim că nu putem pune firma la faliment.
Domnul Irimie: -Aşa e. Dar să facem cum vrea Victoria, construim barul şi după vedem ce se întâmplă.
Eu: -Deci să înţeleg că sunteţi de acord?
Domnul Baciu: -Ăă da, suntem de acord.
Eu: -Bun. O să trimit planurile de la Alex. Eu am de lucru.
Ies din sala de şedinţe şi e acolo Raul. Hmm...atrăgător băiat.
Raul: -Bună prinţeso!
Eu: -Bună frumosule!
Raul: -Ce faci?
Eu: -Am ieşit de la o şedinţă, tu?
Raul: -Eu am venit să îmi iau noul birou, dar se pare că încă nu se ştie unde va fi.
Eu: -Oh, păi nu trebuie să stai aici, poţi să vii în biroul meu până atunci.
Raul: -A nu, nu vreau să te deranjez. Probabil ai treabă.
Eu: -Când e vorba de tine, treaba poate aştepta.
Se uită la mine cu ochii lui mari şi zâmbeşte. Ahh ce atrăgător e! Intrăm în birou şi el se uită în jur.
Raul: -Hmm drăguţ birou ai. Foarte feminin.
Eu: -Mulţumesc. Am vrut să arăt cât de modernă sunt şi cred că am reuşit.
Raul: -E perfect! Pe bune. Şi geamul enorm din spatele tău face totul.
Eu: -Hmm, biroul de lângă mine e gol, dacă vrei poate să fie al tău.
Raul: -Are geamul exact aşa de mare?
Eu: -Da. Cam fiecare birou din această aripă aşa geam are.
Raul: -Atunci vreau biroul de lângă tine.
Eu: -Dacă aştepţi 2 secunde să îi spun secretarei..
Raul: -Desigur.
Îi zâmbesc şi ies. Vorbesc cu Katia şi rezolv. Raul va avea biroul lângă mine. Ahh, Matei pregăteşte-te de prima lovitură! Revin.
Eu: -În maxim 2 ore te poţi muta.
Raul: -Îţi mulţumesc.
Eu: -Dar nu ai pentru ce. Presimt că ne vom înţelege perfect!
Raul: -Mai mult ca sigur.
Eu: -Şi, parcă tu erai plecat in oraş.
Raul: -Da, eram plecat 7 ani.
Eu: -Şi cum de te-ai întors?
Raul: -Aveam o soţie, şi într-un accident a murit, acel moment a fost cel care a decis să mă întorc în ţară şi să nu mai rămân în Anglia.
Ohh Dumnezeule, nu credeam că un astfel de om ca el poate ascunde aşa o poveste.
Eu: -Îmi pare sincer rău.
Raul: -Asta e, a trecut deja. Dar tu? Nu te-ai gândit să pleci din oraş?
Eu: -Eu..ba da. Mă gândeam să plec în Turcia
Raul: -Păi? Şi de ce nu ai plecat?
Eu: -Nu am plecat pentru că nu am pe cine să las firma.
Raul: -Pe Alex ai putea..
Eu: -Nu, el nu se prea pricepe la chestiile astea. 3-4 luni îi ajung ca să distrugă tot ce am construit în ani.
Raul: -Ştiu ce vorbeşti. Aşa eram cu fratele meu.
Eu: -Ai frate?
Raul: -Da, am. Dar e plecat din ţară. E mai bine aşa.
Eu: -Păi eu să fiu sinceră, nu aş vrea ca Alex să plece. E prost dar fără el viaţa mea ar fi alb-negru.
Mă uit la el şi văd că l-am pus pe gânduri un pic. Bate Katia la uşă.
Katia: -Biroul dvs. este pregătit.
Eu: -Imediat venim. Mulţumim.
Ieşim după Katia şi intrăm în noul lui birou. Geamul enorm pune în evidenţă mobila gri. Foarte masculin.
Raul: -E foarte frumos. Îmi place, mulţumesc.
Eu: -Nu ai pentru ce. Bine ai venit între noi.
Ies din biroul lui şi mă retrag, mai am planuri de rezolvat şi nu vreau să dau ochii cu Matei, în cazul în care mai e prin preajmă.
E 20:54, am terminat. E timpul să merg acasă. Ies din birou, mă îndrept către lift, dar mă opresc. Oare Raul mai e aici? Merg să mă uit. Bat la uşă.
Raul: -Intră!
Deschid uşa şi intru.
Eu: -Eu acum plec şi am venit să văd dacă mai lucrezi.
Raul: -Tocmai ce am terminat şi eu. Mi-e aşa de foame.
Eu: -Să fiu sinceră, şi mie.
Raul: -Nu ai chef să luăm cina împreună?
Eu: -Ba da. Dar crezi că rezişti o oră până fug acasă, fac un duş şi ne vedem?
Raul: -Rezist. Dar hai fuga, nu vreau să mor de foame.
Intrăm în lift şi ne oprim faţă-n-faţă.
Raul: -Am chef să iau o cină îmbrăcat lejer, ce zici?
Eu: -Hmm, Nike Air şi blugi?
Raul: -Exact. E perfect!
Ajungem jos, nu îmi vine să cred că o să iau cina cu el.
Eu: -Aştept să mă suni peste o oră.
Raul: -Desigur.
Am luat cina. Era frumos. Însă am cam băut iar el m-am invitat să dorm la el.
Intru să fac duş şi aud sunete din cameră. Pot să pun pariu că va dormi cu mine. Iau tricoul lui pe mine şi ies din baie. Raul e întins în pat cu laptopul lângă el. Atrăgător.
Raul: -Ah, ai terminat? Nici nu te-am observat.
Eu: -Nu-i nimic.
Raul: -Îţi stă bine cu tricoul meu.
Eu: -Mulţumesc. La ce lucrezi?
Raul: -Nu lucrez. Am găsit un teren de vânzare la Venus şi mă gândesc să-l cumpăr.
Eu: -Pot să-l văd?
Raul: -Da, desigur.
Mă pun uşor lângă el, şi îi simt mirosul. Oh, doamne.
Raul: -Vezi? Ar fi perfect pentru un club?
Eu: -Eu zic că da. Ce preţ are?
Raul: -25.000 €.
Eu: - E perfect. Ştii cam pe unde e?
Raul: -Aici scrie că e la 7-8 km de plaja Liberty.
Eu: -Hmm, acolo ar fi perfect. Totuşi nu ar trebui să vezi cu ochii tăi?
Raul: -Ăă ba da. Mâine aş putea să merg să mă uit.
Eu: -Pot să vin şi eu cu tine, dacă vrei.
Raul: -Nu am nimic împotrivă.
Pune jos laptopul şi mă cuprinde în braţe. Mă uit cu ochi mari la el dar nu pot să spun nimic. Se uită la mine şi mă sărută. Ohh, Dumnezeule mare! Nu îmi vine să cred!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu