De ce sunt femeie?!

       De ce sunt femeie?! Pentru că pot, pentru că vreau, pentru că ştiu cum să fiu! În fiecare dimineaţă când mă trezesc şi mă uit în oglindă, am părul ciufulit, sunt nemachiată, am ochii mici şi se vede oboseală pe chipul meu. Mă uit la ceas, e 7:25 iar eu sunt în pijama încă şi nearanjată..dar reuşesc ca până la 7:50 să arăt impecabil de bine. Cum reuşesc? E simplu! Sunt femeie, ce naiba?! Pot să fac faţă încercărilor grele, care parcă sunt programate să-mi apară la fiecare 2 minute în viaţă şi pot să merg mai departe cu zâmbetul pe buze.
         Îmi permit să mă îmbrac, să mă comport, să vorbesc cum vreau, pentru că eu mă consider a fi femeie, pentru că sunt femeie în toată regula. Mă consider a fi femeie, pentru că ştiu ce vreau să fac cu viaţa mea, să urmez două facultăţi, să-mi fac o familie şi să fiu fericită. Sunt femeie pentru că am înţeles că în viaţa există femei şi maimuţe, şi că există inferiori şi superiori, iar eu de ce mama mă-sii să stau în grupa inferiorilor, când locul meu e între superiori?!
      Sunt femeie pentru că ştiu să zâmbesc ciudoaselor care se uită la mine insistent şi îmi comentează îmbrăcămintea, machiajul, dar că oglinda se crapă în momentul în care ele se uită, n-au tupeu să spună. Păi o să spun eu. Da! Sunt şi femei de acest gen care sunt atât de urâte încât nici un suflet frumos nu le-ar ajuta pentru a arăta mai bine, şi nici 50-60 kg de tencuială (scuzaţi-mă urâtelor, dar cineva trebuie să spună adevărul).  Aaa, şi să ştiţi dragele mele, că de mă comentaţi şi faceţi figuri când mă vedeţi, nu înseamnă că mă răniţi, pentru că superiorii nu pun la suflet ce spun inferiorii, dar dovediţi că nu aveţi minte şi e păcat să vă faceţi de căcat în acest fel!
        Sunt femeie pentru că ştiu că sunt bărbaţi fără planuri serioase, care mă vor doar pentru o noapte, şi bărbaţi care ar face orice ca să mă aibă o viaţă întreagă, iar tocmai din acest motiv ştiu foarte clar în care tabără trebuie să mă pun. Ştiu că un bărbat pentru o aventură, îmi poate oferi o noapte frumoasă şi o partidă ca lumea, însă un bărbat serios îmi poate oferi multe nopţi frumoase şi siguranţă pentru mult timp.
          Sunt femeie pentru că am un suflet frumos, ştiu că nu toţi au viaţa mea, hainele mele, starea mea financiară, şi tocmai din acest motiv sunt dispusă să ajut oamenii. Sunt femeie pentru că te respect atâta timp cât mă respecţi.
         Sunt femeie pentru că sunt puternică şi am încredere în mine, pentru că ştiu că pot să fac ce am  în plan şi ştiu că singură trebuie să fac, pentru că trăim într-o lume haotică şi că nici în pietricica de pe stradă nu poţi avea încredere pentru că te poate rănii.
          Şi vreau să dedic cuvintele care vor urma, unei persoane, nu dau nume că nu e frumos. Draga mea, tu poate că mă critici, dar să ştii că eu nu o să mă cobor la nivelul tău, pentru că eu am fost crescută cum trebuie. Mi s-a spus că nu e frumos să critici oamenii, pentru că niciodată nu poţi să ştii povestea lor, iar despre ambalaj... hai să nu mai spun că aparenţele înşeală, nu uneori, ci MEREU! Dar să revenim, ce motive ai tu să mă critici?! Nu-ţi place cum vorbesc, cum mă îmbrac sau nu-ţi face faţa mea? Păi dacă e ultima variantă, atunci trebuie să-ţi spun că nu pot să fiu iubită de toată lumea, pentru că am şi eu defecte. Dar hai să-ţi mai spun, că în momentul în care tu să scrii 2 cuvinte cum trebuie, habar n-ai, pentru că cei care sunt în jurul tău ştiu că tu în loc de "Ce faci?" scrii "Ke faki?" sau "Kf?", vorbele tale n-au niciun sens pentru mine! Şi ştii de ce? Pentru că pe mine gramatica nu mă bate, eu sunt femeie, consider că sunt la locul meu, pe când tu nu.
               Eu am ruj roşu dragă, însă tu nu!