Știu că e prea devreme încă pentru a vorbi despre iarnă, și știu că unii dintre voi mă veți înjura pentru acest articol, dar nu mă interesează, eu una m-am săturat deja de vară! Vreau să fie frig, să ningă și să-mi decorez casa până la refuz, ca în fiecare an. Îmi închid ochii... și călătoresc puțin....
Mă trezesc și mă uit afară pe geam. Văd cum totul e îmbrăcat în alb și încă ninge. E iarnăăăăă! Hmm, am dormit cam mult. La 1 când m-am pus să mă odihnesc un pic, era încă toamnă, iar acum, cu 3 ore mai târziu e deja iarnă. Mă îndrept către dulap și scot o bluză tricotată roșie, colanți negrii și mă îmbrac. Din dressingul principal îmi iau geaca de iarnă roșie de la Strindberg și o pereche de UGG-uri negre. Afară se întunecă deja, luminile din curte sau aprins iar fulgii de zăpadă au devenit mai mari. Cobor scările, și mă arunc în zăpada moale și pufoasă. Simt cum mă răcoresc un pic, e atât de bine! Îl văd pe Coco ieșit din căsuța lui, așa că fac un bulgăre mare de zăpadă și îl arunc către el. Spre uimirea mea, nu se sperie, ci se bucură, ar fi bine să-i dau drumul. Îl eliberez și începe să fugă prin curte, păi hai să alerg și eu cu el. Ieșim din curtea principală, mergem în spate unde avem mai mult loc, și ne aruncăm amândoi în zăpadă. El se rostogolește, iar eu fac un îngeraș.
Aud cum cineva își lasă urmele în zăpadă și îmi ridic capul să văd. Stă în fața mea și zâmbește. E el! Se aruncă lângă mine și mă ridică deasupra lui, iar eu iau cu o mână din zăpada fină și îl arunc către fața lui. Până el își șterge fața, eu mă ridic și fug prin curte, dar mă lovește un bulgăre mare. Mă învârt și îl văd fugind spre mine. E plin de zăpadă, ce dulce e! Mă apucă de mână și mă trage spre zăpada mai mare ”Hai să facem un omuleț!” îmi spune și deja se apleacă după zăpadă. Omulețul a durat 20 minute, pentru că ne-am bătut în cel mai crunt fel cu zăpada, nu degeaba mi s-a făcut frig...
Am intrat în casă și el s-a oferit să facă două ciocolăți. M-am îndreptat către geamul enorm de sticlă. Orașul era luminat și se vedea cum norii veneau și plecau deasupra lui. Ce frumos e! Afară e frig și ninge, în casă e cald și arde focul în șemineu și un miros de scorțișoară îmi atinge nasul venind din bucătărie. Îi văd în geam reflexia ieșind din bucătărie cu două căni și așezându-se pe canapea. Mă pun și eu lângă el și sorb din ciocolata fierbinte. Se uită trist la mine și îmi spune ”Mai avem doar câteva minute de petrecut împreună. Ninsoarea se va opri imediat, iar eu voi dispărea cu ea.”. Mă privește câteva clipe, apoi se ridică și se oprește în locul în care obișnuiesc să pun bradul. Văd cum picioarele lui sunt cuprinse de un praf auriu, și se transformă în brad. Înainte să se transforme de tot, mai rostește câteva cuvinte ”Ți-am adus iarnă pentru câteva minute, pentru că asta ți-ai dorit!” apoi în locul omului care stătea în faţa mea, rămâne doar un brad. Mă ridic și merg la geam, văd cum ninsoarea s-a oprit și se face toamnă din nou, mă învârt dar bradul nu mai e acolo. Văd acel praf portocaliu desenând cercuri mici și mari pe cer, zâmbesc, ”Mulțumesc!” îi spun, iar el se face și mai portocaliu, apoi dispare..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu