Într-o zi, o să am 24 sau poate 28 de ani şi o viaţă frumoasă. O să cobor scările dimineaţa şi o să aud pe cineva cântând şi făcând cafeaua în bucătărie. O să văd omul meu, omul pe care eu l-am ales să facă parte din viaţa mea. Mă voi opri lângă uşă ca să-l privesc câteva secunde iar apoi îl voi lua în braţe, ascultându-i bătăile inimii şi sărutându-i pieptul, aşteptând în schimb un sărut pe frunte.
Mă voi pune la masă, privindu-l cum îmi toarnă cafeaua în paharul meu roşu Nescafe şi pune 3 linguriţe de zahăr, aşa cum face în fiecare dimineaţă. O să-l rog să-şi bea cafeaua cu mine, să stea faţă în faţă cu mine, ca să-i pot admira frumuseţea sufletească, care se oglindeşte pe chipul lui, pe care vârsta începe să-şi lase urma. O să-i spun că îl ador enorm de mult, şi că viaţa mea ar fi plictisitoare fără el. Voi vedea strălucirea din ochii lui când mă priveşte şi îi voi privi buzele care rostesc cuvântul "Te iubesc". O să mă ridic la 7:25 de la masă, şi voi urca la etaj. Voi traversa holul lung şi o să deschid o uşă spre un univers roz, şi voi zări o prinţesă dormind în pătuţul ei. Această prinţesă are părul castaniu, ochi căprui, năsuc drept şi buzele tăticului ei.
Mă voi pune pe marginea pătuţului şi o voi trezi cu mângâieri lente, atingându-i pielea fină moştenită de la tatăl ei şi un pupic pe obrajii ei pufoşi. Îşi va deschide ochii şi va striga "Mamă!" şi îmi va sări în braţe. Se va spăla şi se va îmbrăca în roz, după care mă va lua de mână şi povestindu-mi visul ei, mă va conduce jos. Când vom ajunge la parter, îmi va da drumul la mână şi va alerga spre bucătărie strigând "Taaaaati! Tati! Tati! Taaaaaati!" şi se va arunca în braţele tăticului ei, iar el o va arunca sus şi o va pupa pe obraji. Eu mă voi oprii lângă uşă, şi o să mă uit la omul meu iubit şi rodul iubirii noastre.
Ne vom lua jachetele, ne vom încălţa şi vom ieşi din casă toţi trei. Ne vom urca în maşină, aşa cum facem mereu: el în faţă la stânga, eu în dreapta, iar ea în spate la mijloc jucându-se pe iPad-ul ei. El va porni maşina, iar ea va da drumul la muzică şi vor cânta amândoi, iar eu o să mă uit la ei doi. La cele două persoane identice din viaţa mea: tatăl şi fiica. Viaţa mea, într-o zi, va fi aşa! ♥
vineri, 25 septembrie 2015
Într-o zi...<3
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu