Mă trezesc. Simt cum căldura trupului său mă învăluie. E așa de bine. Mă învârt și văd doi ochișori frumoși și un zâmbet somnoros. Mă uit la el cu ochi mari albaștri și îi zâmbesc.
-Bună dimineața dragostea mea!
-Bună dimineața iubitule!
-Cum ai dormit guriță?
-Am dormit extraordinar de bine. Tu?
-Eu am dormit și mai bine. Dar de ce ai dormit bine?
-Pentru că erai tu lângă mine.
-Păi și ce contează asta? Însemn eu ceva pentru tine?
-Da!
-Cum ar fi?
-Tu ești iubitul meu!
-Ne-ne, nu-i adevărat!
-Ba da!
-Ba nu!
-Ba da!
-Ești sigură?
-Da!
-Cât de sigură?
-100%!
-Îhm, eu sunt 200% sigur că tu ești iubita mea!
-Ohh puiul meu!
-Te iubesc prințesa mea!
-Și eu te iubesc prințul meu!
Mă sărută pe frunte și mai stăm câteva clipe îmbrățișați dar poi trebuie să ne trezim. Se ridică el mai întâi iar eu mă pun în capul oaselor și mă uit la el. Ce priveliște frumoasă am. Se învârte și vede că mă uit la el cu un zâmbet pervers.
-Admirați priveliștea cumva, domnișoară?
-Cine?! Eu?! Nu, nu, nu!
-Așa mă gândeam și eu să știți.
Mă ridic din pat și mă îndrept către baie. Se uită la mine cu sprâncenele ridicate apoi se învârte și se îndreaptă către dressingul lui. Eu încă nu am aici toate hainele mele, însă Raul a avut grijă să mi se aducă aici haine curate și cosmeticele de care am nevoie. Stă în fața dressingului și când ies din baie, dar avea pe el blugi și se decidea în privința cămășii.
-Te ajut?
-Dacă poți să îmi alegi o cămașă care să fie pe placul meu ..
-Mă descurc, stai să vezi - îi zâmbesc.
Intru în dressing și mă opresc în fața cămășilor. Hmm...mă învârt spre el să îi analizez blugii. Are blugi negrii. Ar merge bine o cămașă albă cu un papion roșu și pantofi roșii. Scot cămașa și îi arăt.
-Asta e perfectă!
Se uită serios pentru câteva secunde apoi începe să râdă.
-De ce râzi?!
-Cămașa pe care o ții în mână e aproape imposibilă de călcat.
-Chiar așa dragule?
-Chiar așa draga mea!
-Și dacă reușesc să o calc, ce primesc?
-Dacă reușești să o calci, te iau de nevastă. Dacă nu, ne despărțim.
-Stai să vezi ce frumos am să o calc!
-Aș vrea să o văd și pe asta! - râde ironic și intră în baie.
Dacă nu ar fi râsul ăla, nici măcar nu ar fi el! Va vedea că o să-i calc cămașa cum trebuie!
Scot fierul de călcat din camera menajerei și masa și pun cămașa pe ea. Până se încălzește fierul de călcat îmi verific telefonul. Am un mesaj de la...Matei..
Matei(8:43): Ai timp să ieșim la o cafea?
Eu(8:44): Azi nu am timp.
Matei(8:45): De ce ești așa cu mine? Vreau doar să ieșim la o cafea pentru că au rămas lucruri nerezolvate.
Eu(8:45): Omule tu înțelegi că nu am timp?! Când o să am te anunț! Salut.
Mai are tupeu să mă caute după cum mi-a vorbit. N-am chef de el și nici timp, să-și caute una de nivelul său! Încep să calc cămașa. E ok, până acum m-am descurcat. Dar când o întorc iar se șifonează. Altaru' mă-tii!!! Intră una dintr menajere în cameră.
-Pot să vă ajut cu ceva?
-Nu pot să calc cămașa asta nenorocită.
-Cămașa asta e cea mai fițoasă a domnului. Se poate călca doar cu aburi. Trebuie pusă pe un umeraș și cu fierul cu aburi se poate călca foarte simplu.
Iau fierul ăla mirific de care mi-a spus și încerc. Spre surpinderea mea chiar se poate călca! Iau cămașa și intru în cameră.
-Ce spui am reușit?
-Nu ai reușit.
-Mai gândește-te domnule!
-Nu cred că ai reușit. Degeaba spui că da.
-O să vezi.
Îi arăt cămașa și rămâne cu gura căscată.
-Deci așa ceva nu se poate! Sigur nu ești vreo vrăjitoare?
Încep să râd.
-Nu, sunt doar o fată care știe cum trebuie să calce cămașa!
-Senzațional! - și intră să se îmbrace mai departe.
Deci am reușit. L-am dat pe spate cu asta! Zeița mea intimă face o piruetă și dansează. Merg să mă îmbrac și eu. Raul mi-a spus că a adus cu o geantă mai micuță câteva haine...oare unde le-a pus? A da. În dressing. Îmi scot hainele din geantă. Un tricou roz, un sacou negru și blugi negrii...și platforme roz. Minunat. Înainte de a începe să mă îmbrac, îmi scot Mac-ul din servietă și pornesc piesa mea preferată. Încep să mă îmbrac dar mă trezesc cu Raul stând în ușă și uitându-se la mine. Îi zâmbesc dar nu spun nimic iar el pleacă. După ce m-am îmbrăcat am coborât, el mă aștepta cu micul dejun.
Coborând din lift îl văd pe Matei în sala de ședințe. Se uită la mine apoi îi spune ceva partenerilor și iese. Văzând că a ieșit, am început să măresc pașii spre biroul meu și spre norocul meu am și ajuns înaintea lui. Cum am închis ușa el a și deschis-o, fapt cu care m-a enervat.
-Mă-ta nu te-a învățat să bați la ușă dacă vrei să calci pe proprietatea altora?!
-Vreau să discutăm.
-Nu mă interesează, orișicum ți-am spus că n-am timp. Te caut eu când am, așa am zis?
-Da..
-Păi și atunci? Ce mama dracului mai vii și mă cauți?!
-E urgent ce vreu să discutăm!
-Din partea mea să fie, nu mă interesează acum! Ieși! Vreau să lucrez liniștită!
-Bine.. - și iese.
Morții mă-sii! I-am spus azi dimineață că nu am timp de el, și totuși are tupeu să ma caute. Dracu să-l ia! Bate cineva în ușa, iar e el?!
-Ți-am spus să mă lași dracului în pace! Nu am fost destul de clară?!
Raul își vâră capul pe ușă.
-Te-am supărat cu ceva de îmi spui așa?
-Vai! Nu tu. Am crezut că e...că e altcineva.
-Altcineva fiind Matei?
-Da.. - și mă uit în jos.
-Îhm. Ce vroia? - intră și închide ușa în urma lui.
-Vroia să discutăm.
-Ce să discutați?
-Nu știu, nu l-am ascultat dar a spus că e ceva urgent.
-Fii atentă! Dacă te mai prind o dată în preajma lui nu se va sfârșii bine! Ține minte!
-Nu mă prinzi pentru că nu am de gând să mă văd cu el.
-Așa și mă gândeam. Vezi că de la 12 plec.
-Unde?
-Probleme la Gaga.
-Am înțeles.
-Mai vorbim. - și iese.
Ce are ăsta de îmi vorbește așa?! E ciudat. De parcă până acum ar fi avut doar o mască. În fine. Mă pun la masă și încep să lucrez. Când îmi ridic privirea îl văd pe Alex stând în fața mea.
-Ai terminat sau mai trebuie să aștept mult?
-Ăăă, nu, am terminat.
-Bun. Ia-ți lucrurile și mergem să bem ceva.
-Unde?
-Mă gândeam la Drumars.
-Aa, ok. Hai că vin.
Ajungem la bar și Alex îmi comandă și mie 100 de Angeli și începe să mă convingă să renunț la moftul cu clubul în stil vechi.
-Alex, degeaba încerci nu poți să mă faci să mă răzgândesc.
-Dar trebuie să înțelegi că nu are rost!
-Ba da! Și dacă nu va merge, vom face schimbări și am terminat.
Mă ridic de la masă și fără să-l salut plec.
Ajungând acasă la Raul îl găsesc în biroul de la parter. Bat la ușă și intru.
-Am venit.
-Mă bucur.
-Ce faci?
-Îți amintești de locul acela de la Venus?
-Îhm.
-Am cumpărat-o. Acum lucrez la acte.
-A, păi atunci nu te deranjez. Urc să mă schimb și mă pun în pat.
-Mai întâi du-te să mănânci ceva.
-Ăă bine. Tu ai mâncat?
-De mult.
-Ah, atunci mănânc singură.
După ce mănânc urc în cameră și fac un duș. Mă schimb și apoi mă pun în pat. Ar trebui să-l aștept totuși. Ar trebui să-l aștept...dar adorm...
-Admirați priveliștea cumva, domnișoară?
-Cine?! Eu?! Nu, nu, nu!
-Așa mă gândeam și eu să știți.
Mă ridic din pat și mă îndrept către baie. Se uită la mine cu sprâncenele ridicate apoi se învârte și se îndreaptă către dressingul lui. Eu încă nu am aici toate hainele mele, însă Raul a avut grijă să mi se aducă aici haine curate și cosmeticele de care am nevoie. Stă în fața dressingului și când ies din baie, dar avea pe el blugi și se decidea în privința cămășii.
-Te ajut?
-Dacă poți să îmi alegi o cămașă care să fie pe placul meu ..
-Mă descurc, stai să vezi - îi zâmbesc.
Intru în dressing și mă opresc în fața cămășilor. Hmm...mă învârt spre el să îi analizez blugii. Are blugi negrii. Ar merge bine o cămașă albă cu un papion roșu și pantofi roșii. Scot cămașa și îi arăt.
-Asta e perfectă!
Se uită serios pentru câteva secunde apoi începe să râdă.
-De ce râzi?!
-Cămașa pe care o ții în mână e aproape imposibilă de călcat.
-Chiar așa dragule?
-Chiar așa draga mea!
-Și dacă reușesc să o calc, ce primesc?
-Dacă reușești să o calci, te iau de nevastă. Dacă nu, ne despărțim.
-Stai să vezi ce frumos am să o calc!
-Aș vrea să o văd și pe asta! - râde ironic și intră în baie.
Dacă nu ar fi râsul ăla, nici măcar nu ar fi el! Va vedea că o să-i calc cămașa cum trebuie!
Scot fierul de călcat din camera menajerei și masa și pun cămașa pe ea. Până se încălzește fierul de călcat îmi verific telefonul. Am un mesaj de la...Matei..
Matei(8:43): Ai timp să ieșim la o cafea?
Eu(8:44): Azi nu am timp.
Matei(8:45): De ce ești așa cu mine? Vreau doar să ieșim la o cafea pentru că au rămas lucruri nerezolvate.
Eu(8:45): Omule tu înțelegi că nu am timp?! Când o să am te anunț! Salut.
Mai are tupeu să mă caute după cum mi-a vorbit. N-am chef de el și nici timp, să-și caute una de nivelul său! Încep să calc cămașa. E ok, până acum m-am descurcat. Dar când o întorc iar se șifonează. Altaru' mă-tii!!! Intră una dintr menajere în cameră.
-Pot să vă ajut cu ceva?
-Nu pot să calc cămașa asta nenorocită.
-Cămașa asta e cea mai fițoasă a domnului. Se poate călca doar cu aburi. Trebuie pusă pe un umeraș și cu fierul cu aburi se poate călca foarte simplu.
Iau fierul ăla mirific de care mi-a spus și încerc. Spre surpinderea mea chiar se poate călca! Iau cămașa și intru în cameră.
-Ce spui am reușit?
-Nu ai reușit.
-Mai gândește-te domnule!
-Nu cred că ai reușit. Degeaba spui că da.
-O să vezi.
Îi arăt cămașa și rămâne cu gura căscată.
-Deci așa ceva nu se poate! Sigur nu ești vreo vrăjitoare?
Încep să râd.
-Nu, sunt doar o fată care știe cum trebuie să calce cămașa!
-Senzațional! - și intră să se îmbrace mai departe.
Deci am reușit. L-am dat pe spate cu asta! Zeița mea intimă face o piruetă și dansează. Merg să mă îmbrac și eu. Raul mi-a spus că a adus cu o geantă mai micuță câteva haine...oare unde le-a pus? A da. În dressing. Îmi scot hainele din geantă. Un tricou roz, un sacou negru și blugi negrii...și platforme roz. Minunat. Înainte de a începe să mă îmbrac, îmi scot Mac-ul din servietă și pornesc piesa mea preferată. Încep să mă îmbrac dar mă trezesc cu Raul stând în ușă și uitându-se la mine. Îi zâmbesc dar nu spun nimic iar el pleacă. După ce m-am îmbrăcat am coborât, el mă aștepta cu micul dejun.
Coborând din lift îl văd pe Matei în sala de ședințe. Se uită la mine apoi îi spune ceva partenerilor și iese. Văzând că a ieșit, am început să măresc pașii spre biroul meu și spre norocul meu am și ajuns înaintea lui. Cum am închis ușa el a și deschis-o, fapt cu care m-a enervat.
-Mă-ta nu te-a învățat să bați la ușă dacă vrei să calci pe proprietatea altora?!
-Vreau să discutăm.
-Nu mă interesează, orișicum ți-am spus că n-am timp. Te caut eu când am, așa am zis?
-Da..
-Păi și atunci? Ce mama dracului mai vii și mă cauți?!
-E urgent ce vreu să discutăm!
-Din partea mea să fie, nu mă interesează acum! Ieși! Vreau să lucrez liniștită!
-Bine.. - și iese.
Morții mă-sii! I-am spus azi dimineață că nu am timp de el, și totuși are tupeu să ma caute. Dracu să-l ia! Bate cineva în ușa, iar e el?!
-Ți-am spus să mă lași dracului în pace! Nu am fost destul de clară?!
Raul își vâră capul pe ușă.
-Te-am supărat cu ceva de îmi spui așa?
-Vai! Nu tu. Am crezut că e...că e altcineva.
-Altcineva fiind Matei?
-Da.. - și mă uit în jos.
-Îhm. Ce vroia? - intră și închide ușa în urma lui.
-Vroia să discutăm.
-Ce să discutați?
-Nu știu, nu l-am ascultat dar a spus că e ceva urgent.
-Fii atentă! Dacă te mai prind o dată în preajma lui nu se va sfârșii bine! Ține minte!
-Nu mă prinzi pentru că nu am de gând să mă văd cu el.
-Așa și mă gândeam. Vezi că de la 12 plec.
-Unde?
-Probleme la Gaga.
-Am înțeles.
-Mai vorbim. - și iese.
Ce are ăsta de îmi vorbește așa?! E ciudat. De parcă până acum ar fi avut doar o mască. În fine. Mă pun la masă și încep să lucrez. Când îmi ridic privirea îl văd pe Alex stând în fața mea.
-Ai terminat sau mai trebuie să aștept mult?
-Ăăă, nu, am terminat.
-Bun. Ia-ți lucrurile și mergem să bem ceva.
-Unde?
-Mă gândeam la Drumars.
-Aa, ok. Hai că vin.
Ajungem la bar și Alex îmi comandă și mie 100 de Angeli și începe să mă convingă să renunț la moftul cu clubul în stil vechi.
-Alex, degeaba încerci nu poți să mă faci să mă răzgândesc.
-Dar trebuie să înțelegi că nu are rost!
-Ba da! Și dacă nu va merge, vom face schimbări și am terminat.
Mă ridic de la masă și fără să-l salut plec.
Ajungând acasă la Raul îl găsesc în biroul de la parter. Bat la ușă și intru.
-Am venit.
-Mă bucur.
-Ce faci?
-Îți amintești de locul acela de la Venus?
-Îhm.
-Am cumpărat-o. Acum lucrez la acte.
-A, păi atunci nu te deranjez. Urc să mă schimb și mă pun în pat.
-Mai întâi du-te să mănânci ceva.
-Ăă bine. Tu ai mâncat?
-De mult.
-Ah, atunci mănânc singură.
După ce mănânc urc în cameră și fac un duș. Mă schimb și apoi mă pun în pat. Ar trebui să-l aștept totuși. Ar trebui să-l aștept...dar adorm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu