Într-o zi...<3

        Într-o zi, o să am 24 sau poate 28 de ani şi o viaţă frumoasă. O să cobor scările dimineaţa şi o să aud pe cineva cântând şi făcând cafeaua în bucătărie. O să văd omul meu, omul pe care eu l-am ales să facă parte din viaţa mea. Mă voi opri lângă uşă ca să-l privesc câteva secunde iar apoi îl voi lua în braţe, ascultându-i bătăile inimii şi sărutându-i pieptul, aşteptând în schimb un sărut pe frunte.
       Mă voi pune la masă, privindu-l cum îmi toarnă cafeaua în paharul meu roşu Nescafe şi pune 3 linguriţe de zahăr, aşa cum face în fiecare dimineaţă. O să-l rog să-şi bea cafeaua cu mine, să stea faţă în faţă cu mine, ca să-i pot admira frumuseţea sufletească, care se oglindeşte pe chipul lui, pe care vârsta începe să-şi lase urma. O să-i spun că îl ador enorm de mult, şi că viaţa mea ar fi plictisitoare fără el. Voi vedea strălucirea din ochii lui când mă priveşte şi îi voi privi buzele care rostesc cuvântul "Te iubesc". O să mă ridic la 7:25 de la masă, şi voi urca la etaj. Voi traversa holul lung şi o să deschid o uşă spre un univers roz, şi voi zări o prinţesă dormind în pătuţul ei. Această prinţesă are părul castaniu, ochi căprui, năsuc drept şi buzele tăticului ei.
         Mă voi pune pe marginea pătuţului şi o voi trezi cu mângâieri lente, atingându-i pielea fină moştenită de la tatăl ei şi un pupic pe obrajii ei pufoşi. Îşi va deschide ochii şi va striga "Mamă!" şi îmi va sări în braţe. Se va spăla şi se va îmbrăca în roz, după care mă va lua de mână şi povestindu-mi visul ei, mă va conduce jos. Când vom ajunge la parter, îmi va da drumul la mână şi va alerga spre bucătărie strigând "Taaaaati! Tati! Tati! Taaaaaati!" şi se va arunca în braţele tăticului ei, iar el o va arunca sus şi o va pupa pe obraji. Eu mă voi oprii lângă uşă, şi o să mă uit la omul meu iubit şi rodul iubirii noastre.
       Ne vom lua jachetele, ne vom încălţa şi vom ieşi din casă toţi trei. Ne vom urca în maşină, aşa cum facem mereu: el în faţă la stânga, eu în dreapta, iar ea în spate la mijloc jucându-se pe iPad-ul ei. El va porni maşina, iar ea va da drumul la muzică şi vor cânta amândoi, iar eu o să mă uit la ei doi. La cele două persoane identice din viaţa mea: tatăl şi fiica. Viaţa mea, într-o zi, va fi aşa! ♥

Dragostea e ceea ce se întâmplă după ce facem dragoste

Sunt oameni care numesc sexul a fi dragoste, dar sexul fără sentimente e doar sex și nu dragoste. Nici așa numita dragoste-contact sexual nu e dragoste, dacă după te ridici din pat și pleci. Lași după tine un pat gol, sentimente goale, sau poate inexistente, și o persoană care merge pe un drum diferit de drumul tău.

Dragostea e ceea ce se întâmplă după ce facem dragoste, sau înainte, sau întotdeauna. Dragostea nu se face, ea se simte în adâncul sufletului, în inimă. Dragostea e atingerea lui fină, e îmbrățișarea lui noaptea, e sărutul lui în ploaie. Dragostea există prin gesturi. O floare, un zâmbet, un cadou oferit din suflet. 
Dragostea e atunci când te uiți la omul tău și simți că îl vrei pentru toată viața. Când simți că ești în siguranță alături de el, când el devine universul tău, și în afară de el nu mai vezi și nu mai simți nimic pentru nimeni altcineva. 
Dragostea este fericirea pe care o arăți prin zâmbetul tău atunci când urci în mașina lui și te uiți la el. Ea este prezentă prin fiecare gest al tău și al lui. Este prezentă dimineața, seară chiar și noaptea, pentru că dragostea nu trece în ore, zile, sau săptămâni. Dragostea nu se poate exprima prin cuvinte, nu există atâtea cuvinte ca să explici că îl iubești. Sau poți să-i explici cu mâini și picioare, dar nu e sigur că va înțelege, și atunci de ce nu-i arăți? Arată-i prin sărutul vostru secret, prin mângâierile tale, prin privirea ta că îl iubești.

Lasă-l să simtă cu adevărat că e iubit, nu-l lăsă să ducă lipsa iubirii tale. Un bărbat, la fel ca o femeie, e frumos atunci când e iubit. Arată-i că îl iubești, nu lăsa patul gol după tine. Asta e valabil și pentru bărbați, arată-i că o iubești bărbatule, unei femei doare că te trezești și lași patul rece în urma ta...

#auzimdebine

         Zilele trecute, am întâlnit o femeie care m-a întristat. Am dat de ea din greșeală, dar cred că destinul are grijă ca oamenii buni sã se întâlnească cumva. Această femeie avea înălțimea mea, era cam slăbuță și domina un zâmbet enorm pe fața ei. Partea cea mai tristă era momentul în care i-am văzut întregul corp. Femeia avea mâna stângă tăiată de la cot în jos. M-am întristat enorm de rău când am văzut că săraca cu mâna stângă nu poate face nimic..
      M-am uitat la ea și m-am întrebat, de ce doar oamenii buni pățesc lucruri rele, iar pe cei răi nici dracu' nu îi pedepsește?! Răspunsul era: pentru că oamenii buni mereu vor găsii o cale de a trece peste răutăți și a rezolva problemele, pe când cei răi vor apela mereu la cei din jur.
       Era enorm de dureros pentru mine să văd acea imagine în fața mea. Poate sunt eu prea sensibilă sau prea miloasă, dar chiar m-am întristat. Femeia se descurca chiar și cu o mână, iar eu o priveam uluită. Dacă eram în locul ei, eram moartă până acum, pentru că nu m-aș fi descurcat să mă aranjez nici pe mine, dar apoi să mai îmbrac și câțiva copii....
       Mi-am promis că peste ani, o să deschid un fel de centru, unde să ajutăm oamenii care se luptă cu asemenea probleme. În acest centru, ei vor avea parte de ajutor, afecțiune, sprijin și de diferite tratamente pentru a-și reveni. Vor avea cazare și mâncare gratisă, pentru că se merită să ajuți un om care are nevoie, deoarece niciodată nu știi unde urmează să ajungi și tu. Iar până la urmă, ce poate fi mai frumos decât să ajuți un om care nu se poate descurca singur? Un om care are ba mâna tăiată de la cot, ba un picior? Ce poate fi mai frumos de fericirea care îți invadează sufletul, atunci când ai ajutat un om? Nimic! Iar sentimentul de satisfacție, când te liniștești că ai putut să faci ceva pentru cineva, e de neprețiut!

Iubita perfectă..?!

Cum să mă îmbrac ca să-l impresionez? Ce să gătesc ca să fie mulțumit? Cum să mă comport ca să nu-l fac de rușine? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările fără răspuns care frământă o femeie. 

Tu, ca femeie, nu trebuie să cauți să-l surprinzi mereu, tu doar trebuie să fii tu! Nu trebuie să-ți pui o mască, doar ca să fii perfectă pentru el. Omul care îți cere să fii perfectă, nu te iubește, iar cel care te iubește, nu-ți cere asta. 

Tu trebuie să te comporți așa cum obișnuiești tu, nu trebuie să fi altfel în fața lui. Omul tău va fi impresionat, dacă vede că ești tu și nu-ți pasă dacă îi place sau nu. 

Fiecare femeie are stilul ei. Tu doar păstrează-ți stilul, nu te îmbrăca altfel doar ca să-l impresionezi. Adevăratul tău om te va iubi indiferent că ai pe tine un tricou prin care ți se văd sfârcurile sau o rochie strâmtă. 

Nu căuta în tine să fi iubita perfectă pentru tine, caută să fi perfectă pentru tine, să ai toate calitățile de care ai tu nevoie, și atunci o să fi perfectă și pentru el. Cel care nu se mulțumește cu tine, e doar un trecător în viața ta, să ții minte. Iar cel care se mulțumește, este omul tău, și te va privii ca iubita perfectă. 

Perfecțiunea vine din adâncul omului, din suflet. Degeaba ești cea mai frumoasă femeie dacă nu ai un suflet frumos. Dar poți să fii doar drăguță și să ai un suflet bun, și atunci ești perfectă, din toate punctele de vedere. Frumusețea până la urmă este trecătoare, dar un suflet bun, până la moarte va fi un suflet bun.

Iubita perfectă nu există! Există doar femeia mulțumită de ea, și de aici iubita. Deci femeie, caută să fii pentru tine perfectă, și atunci o să fii perfectă și pentru omul tău!

Fluturi..

"-jumătate din toată inima mea îți aparține. Fiecare bătaie este împărțită în două...           

Jumătate pentru mine și restul universului, iar cealaltă jumătate e numai pentru tine."

Azi, vreau să vă îndrum să citiți o carte, care vă v-a schimba mentalitatea, total. Este vorba despre cartea Irinei Binder - Fluturi.

”Fluturi” este un roman de dragoste care te va face să simți fluturi în stomac, apoi peste câteva minute să arzi de nervi, și pe urmă să ai iar fluturi. 

Am citit destul de multe comentarii răutăciose, cu care nu sunt chiar de acord. Unele comentarii spuneau că este o carte fără început și sfârșit și că nu are un subiect potrivit peste un roman. Eu cred că este cel mai bun roman pe care l-am citit în ultima vreme. Subiectul este pur și simplu uimitor, adică citind îți dorești să fi tu în locul Irinei ca să trăiești acea iubire și acele conflicte cu care se luptă ea.

În roman este vorba despre Irina, o fată tânără din Brașov, care cunoaște doi bărbați într-o discotecă din Poiana Brașov. Întâlnirea cu ei, îi schimbă viața, pentru că se îndrăgostește de Matei, care în scurt timp o invită să stea cu ei la Snagov. În timpul în care Matei este plecat la birou, Irina petrece timpul cu Robert, de care ajunge să se îndrăgostească, fapt ce o determină să aibă conflicte interioare la început, dar mai târziu și exterioare, cu cei din casă.. Ești curios/ă ce se întâmplă mai departe? Dacă da, atunci citește te rog cartea. Nu o să pierzi nimic, crede-mă, dimpotrivă, o să te alegi cu o poveste frumoasă pe care dorești să o citești iar și iar, și o să gândești altfel. Eu după ce am citit romanul, am început să mă gândesc la cei din jurul meu, așa cum încă nu am făcut-o și am decis că vreau să-i ajut cu cât se poate de mult.

Sunt convinsă că povestea Irinei poate să facă din fiecare om, unul mai bun. Eu am împărțit romanul pe două părți: prima parte e cea în care povestește trăirile ei din copilărie, își golește sulfetul prin fel și fel de citate fabuloase, iar a doua parte e povestea iubirii neîmplinite. Ce poate fii mai frumos, decât să citești despre o iubire neîmplinită, care totuși în anumite feluri este împlinită?  Ce poate fii mai frumos, decât să citești acele fragmente în care povestește despre oameni și despre viață, ca în cea de mai jos?

 Uneori, cartea te face să simți că tu ești personajul principal și tu trăiești toate acele certuri cu Robert, toate momentele de tandrețe, clipele în care gelozia o punea pe Irina să urle ca o nebună în timpul nopții doar ca să atragă atenția lui Robert și momentele în care se iubeau sub nasul lui Matei, dar el nu s-a prins de asta..

 Cartea este cea mai frumoasă carte din cele existente în România, și omul care nu o citește, este un om pierdut!!

"Nimeni nu o să te poată înlocui. Nimeni. Niciodată."