Dragostea e ceea ce se întâmplă după ce facem dragoste

Sunt oameni care numesc sexul a fi dragoste, dar sexul fără sentimente e doar sex și nu dragoste. Nici așa numita dragoste-contact sexual nu e dragoste, dacă după te ridici din pat și pleci. Lași după tine un pat gol, sentimente goale, sau poate inexistente, și o persoană care merge pe un drum diferit de drumul tău.

Dragostea e ceea ce se întâmplă după ce facem dragoste, sau înainte, sau întotdeauna. Dragostea nu se face, ea se simte în adâncul sufletului, în inimă. Dragostea e atingerea lui fină, e îmbrățișarea lui noaptea, e sărutul lui în ploaie. Dragostea există prin gesturi. O floare, un zâmbet, un cadou oferit din suflet. 
Dragostea e atunci când te uiți la omul tău și simți că îl vrei pentru toată viața. Când simți că ești în siguranță alături de el, când el devine universul tău, și în afară de el nu mai vezi și nu mai simți nimic pentru nimeni altcineva. 
Dragostea este fericirea pe care o arăți prin zâmbetul tău atunci când urci în mașina lui și te uiți la el. Ea este prezentă prin fiecare gest al tău și al lui. Este prezentă dimineața, seară chiar și noaptea, pentru că dragostea nu trece în ore, zile, sau săptămâni. Dragostea nu se poate exprima prin cuvinte, nu există atâtea cuvinte ca să explici că îl iubești. Sau poți să-i explici cu mâini și picioare, dar nu e sigur că va înțelege, și atunci de ce nu-i arăți? Arată-i prin sărutul vostru secret, prin mângâierile tale, prin privirea ta că îl iubești.

Lasă-l să simtă cu adevărat că e iubit, nu-l lăsă să ducă lipsa iubirii tale. Un bărbat, la fel ca o femeie, e frumos atunci când e iubit. Arată-i că îl iubești, nu lăsa patul gol după tine. Asta e valabil și pentru bărbați, arată-i că o iubești bărbatule, unei femei doare că te trezești și lași patul rece în urma ta...

#auzimdebine

         Zilele trecute, am întâlnit o femeie care m-a întristat. Am dat de ea din greșeală, dar cred că destinul are grijă ca oamenii buni sã se întâlnească cumva. Această femeie avea înălțimea mea, era cam slăbuță și domina un zâmbet enorm pe fața ei. Partea cea mai tristă era momentul în care i-am văzut întregul corp. Femeia avea mâna stângă tăiată de la cot în jos. M-am întristat enorm de rău când am văzut că săraca cu mâna stângă nu poate face nimic..
      M-am uitat la ea și m-am întrebat, de ce doar oamenii buni pățesc lucruri rele, iar pe cei răi nici dracu' nu îi pedepsește?! Răspunsul era: pentru că oamenii buni mereu vor găsii o cale de a trece peste răutăți și a rezolva problemele, pe când cei răi vor apela mereu la cei din jur.
       Era enorm de dureros pentru mine să văd acea imagine în fața mea. Poate sunt eu prea sensibilă sau prea miloasă, dar chiar m-am întristat. Femeia se descurca chiar și cu o mână, iar eu o priveam uluită. Dacă eram în locul ei, eram moartă până acum, pentru că nu m-aș fi descurcat să mă aranjez nici pe mine, dar apoi să mai îmbrac și câțiva copii....
       Mi-am promis că peste ani, o să deschid un fel de centru, unde să ajutăm oamenii care se luptă cu asemenea probleme. În acest centru, ei vor avea parte de ajutor, afecțiune, sprijin și de diferite tratamente pentru a-și reveni. Vor avea cazare și mâncare gratisă, pentru că se merită să ajuți un om care are nevoie, deoarece niciodată nu știi unde urmează să ajungi și tu. Iar până la urmă, ce poate fi mai frumos decât să ajuți un om care nu se poate descurca singur? Un om care are ba mâna tăiată de la cot, ba un picior? Ce poate fi mai frumos de fericirea care îți invadează sufletul, atunci când ai ajutat un om? Nimic! Iar sentimentul de satisfacție, când te liniștești că ai putut să faci ceva pentru cineva, e de neprețiut!

Iubita perfectă..?!

Cum să mă îmbrac ca să-l impresionez? Ce să gătesc ca să fie mulțumit? Cum să mă comport ca să nu-l fac de rușine? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările fără răspuns care frământă o femeie. 

Tu, ca femeie, nu trebuie să cauți să-l surprinzi mereu, tu doar trebuie să fii tu! Nu trebuie să-ți pui o mască, doar ca să fii perfectă pentru el. Omul care îți cere să fii perfectă, nu te iubește, iar cel care te iubește, nu-ți cere asta. 

Tu trebuie să te comporți așa cum obișnuiești tu, nu trebuie să fi altfel în fața lui. Omul tău va fi impresionat, dacă vede că ești tu și nu-ți pasă dacă îi place sau nu. 

Fiecare femeie are stilul ei. Tu doar păstrează-ți stilul, nu te îmbrăca altfel doar ca să-l impresionezi. Adevăratul tău om te va iubi indiferent că ai pe tine un tricou prin care ți se văd sfârcurile sau o rochie strâmtă. 

Nu căuta în tine să fi iubita perfectă pentru tine, caută să fi perfectă pentru tine, să ai toate calitățile de care ai tu nevoie, și atunci o să fi perfectă și pentru el. Cel care nu se mulțumește cu tine, e doar un trecător în viața ta, să ții minte. Iar cel care se mulțumește, este omul tău, și te va privii ca iubita perfectă. 

Perfecțiunea vine din adâncul omului, din suflet. Degeaba ești cea mai frumoasă femeie dacă nu ai un suflet frumos. Dar poți să fii doar drăguță și să ai un suflet bun, și atunci ești perfectă, din toate punctele de vedere. Frumusețea până la urmă este trecătoare, dar un suflet bun, până la moarte va fi un suflet bun.

Iubita perfectă nu există! Există doar femeia mulțumită de ea, și de aici iubita. Deci femeie, caută să fii pentru tine perfectă, și atunci o să fii perfectă și pentru omul tău!

Fluturi..

"-jumătate din toată inima mea îți aparține. Fiecare bătaie este împărțită în două...           

Jumătate pentru mine și restul universului, iar cealaltă jumătate e numai pentru tine."

Azi, vreau să vă îndrum să citiți o carte, care vă v-a schimba mentalitatea, total. Este vorba despre cartea Irinei Binder - Fluturi.

”Fluturi” este un roman de dragoste care te va face să simți fluturi în stomac, apoi peste câteva minute să arzi de nervi, și pe urmă să ai iar fluturi. 

Am citit destul de multe comentarii răutăciose, cu care nu sunt chiar de acord. Unele comentarii spuneau că este o carte fără început și sfârșit și că nu are un subiect potrivit peste un roman. Eu cred că este cel mai bun roman pe care l-am citit în ultima vreme. Subiectul este pur și simplu uimitor, adică citind îți dorești să fi tu în locul Irinei ca să trăiești acea iubire și acele conflicte cu care se luptă ea.

În roman este vorba despre Irina, o fată tânără din Brașov, care cunoaște doi bărbați într-o discotecă din Poiana Brașov. Întâlnirea cu ei, îi schimbă viața, pentru că se îndrăgostește de Matei, care în scurt timp o invită să stea cu ei la Snagov. În timpul în care Matei este plecat la birou, Irina petrece timpul cu Robert, de care ajunge să se îndrăgostească, fapt ce o determină să aibă conflicte interioare la început, dar mai târziu și exterioare, cu cei din casă.. Ești curios/ă ce se întâmplă mai departe? Dacă da, atunci citește te rog cartea. Nu o să pierzi nimic, crede-mă, dimpotrivă, o să te alegi cu o poveste frumoasă pe care dorești să o citești iar și iar, și o să gândești altfel. Eu după ce am citit romanul, am început să mă gândesc la cei din jurul meu, așa cum încă nu am făcut-o și am decis că vreau să-i ajut cu cât se poate de mult.

Sunt convinsă că povestea Irinei poate să facă din fiecare om, unul mai bun. Eu am împărțit romanul pe două părți: prima parte e cea în care povestește trăirile ei din copilărie, își golește sulfetul prin fel și fel de citate fabuloase, iar a doua parte e povestea iubirii neîmplinite. Ce poate fii mai frumos, decât să citești despre o iubire neîmplinită, care totuși în anumite feluri este împlinită?  Ce poate fii mai frumos, decât să citești acele fragmente în care povestește despre oameni și despre viață, ca în cea de mai jos?

 Uneori, cartea te face să simți că tu ești personajul principal și tu trăiești toate acele certuri cu Robert, toate momentele de tandrețe, clipele în care gelozia o punea pe Irina să urle ca o nebună în timpul nopții doar ca să atragă atenția lui Robert și momentele în care se iubeau sub nasul lui Matei, dar el nu s-a prins de asta..

 Cartea este cea mai frumoasă carte din cele existente în România, și omul care nu o citește, este un om pierdut!!

"Nimeni nu o să te poată înlocui. Nimeni. Niciodată."

 

Capitolul 6 (partea 2)

Era 8 când m-am trezit și l-am pupat pe Alex pe obraji și am ieșit din salon fără să-l trezesc. Trebuie să merg acasă să fac un duș și să mă schimb, am o ședință de la 10, nu pot să merg așa.
Ador Bucureștiul la ora asta a dimineții. Aproape nicio mașină pe drumuri, pot să merg cât de tare vreau eu, nu trebuie să aștept ca omul din fața mea să plece. Mama era în bucătărie când am ajuns iar tata era plecat deja la firmă.
-Bună mamă! O salut intrând prin ușa din spate.
-Bună! Ai fost la Alex? M-a întrebat punând orezul la fiert.
-Da, am dormit acolo.
-Nu te-a dat careva afară de acolo?
-Nu, nu mai au tupeul.
-Mă gândeam. Nu ți-e foame?
-Acum că zici.. Ba da. Ce avem?
-Păi stai să văd ce a mai rămas. Merge la frigider și deschide ușa. Avem lasagna, vrei?
-Da. Să o încălzești până vin.
Am urcat în cameră și m-am îndreptat către dressing de unde mi-am scos o cămașă albă să o calc. Am făcut un duș și am coborât rapid. Mâncarea mă aștepta deja pe masă. Am mâncat grăbită și am ieșit din casă. Era 8:50 și se vedea asta și pe drumurile din oraș. Totul era plin de mașini. Deci eu chiar nu înțeleg cum se poate că în 40 minute să fie atât de multă lume în oraș?!
În firmă era mare agitația. Mda, au venit turcii. Tata era în sala de ședințe din aripa principală iar eu aveam să-mi susțin ședința în sala din aripa mică.
-Bună dimineața domnișoară! M-a salutat Carla.
-Bună dimineața! Te rog să-mi aduci o cafea lungă cu lapte în birou.
Când mă apropiam de biroul meu am văzut că ușa biroului lui Cosmin este deschisă. Oare să merg să mă uit dacă este înauntru? Dă naibii, merg să văd. M-am apropiat de ușă și mi-am întins capul să văd dacă e înauntru.
-Cauți ceva? M-a întrebat Cosmin dintr-o dată apărând în spatele meu.
-Ăăă, nu. I-am spus întorcându-mă. Tocmai..mergeam în biroul meu.. Și am plecat.
Am dat fuga rapid în birou și am închis ușa și m-am sprijinit cu spatele de perete. Ce faieră poț să fiu! Fraieră! Mai am 45 minute până la ședință, ar fi bine să mă calmez. Deschid planul clubului ca să văd ce au mai modificat și îmi bate cineva la ușă. Sigur Carla îmi aduce cafeaua.
-Intră! Strig, iar ușa se deschide. Poți să pui cafeaua pe măsuța mică, imediat termin și o beau.
-Păi cafea n-am, dar planurile pot să le pun. Mi-a răspuns Cosmin.
Am încetat să mai scriu și mi-am îndreptat privirea spre el. Stătea cu Mac-ul în mâna stângă și hârtii în cea dreaptă.
-Ce planuri? Îl întreb.
-Pentru ședință. Răspunde.
-Vrei să spui că țin ședința cu tine? Mă uit la el cu sprâncenele ridicate.
-Da. Răspunde ușor și se pune jos. Deci? Putem să începem?
-Păi da..
Se pune pe scaunul din fața mea și își așează Mac-ul pe masă, îmi dă câteva acte.
-Trebuie să convingem englezii să cumpere 25% din acțiunile clubului, astfel vom câștiga mai mult timp și mai mulți bani pe care să-i investim în bar.
Cele 40 minute petrecute cu el au trecut enorm de repede. În sala de ședințe englezii ne așteptau deja. Presimt că va fi o ședință al naibii de grea.

-Daaa! Urlă Cosmin.
-Am câștigat! Îți vine să crezi? Îi răspund și îi sar în brațe.
S-a terminat ședința și englezii au plecat să semneze contractul pentru cumpărarea acțiunilor. Tata o să fie mândru de noi când va afla că am obținut ceea ce el de 15 ani încearcă să obțină și nu a reușit. Ieșim din sală și mergem la restaurantul de la parter ca să sărbătorim.
-Dacă te gândești mai bine, chiar facem o echipă bună! Mi-a spus Cosmin în liflt.
-Îți dai seama că da, dacă am reușit să obținem un așa contract.
-Până la urmă avem  ce să investim în bar fără să luăm din banii firmei.
Restaurantul era plin de englezi care, probabil sărbătoreau noul contract. Am comandat spaghette și vin roșu.
-Hai să ciocnim pentru puterea noastră! A ridicat paharul.
-Și la cât mai multe ședințe câștigate de noi!
Am petrecut 2 ore jos în restaurant povestind amănunte din viața noastră. Când am urcat l-am văzut pe Alex certându-se cu tata.
-Alex ce cauți aici? L-am întrebat ajungând lângă ei.
-Am ieșit din spital! E greu de înțeles?! Urlă la mine.
-Păi bine bine, asta văd și eu, și nu mai urla. Îi răspund.
-A ieșit din spital fără acordul nostru! Îmi spune tata.
-Aaa, păi lasă tată, o să vorbesc eu cu el. Îl iau de braț și îl conduc în biroul meu.
După ce închid ușa mă uit dezamăgită la el, dar dintr-o dată încep să zâmbesc.
-Hai prostule zi cum ai reușit? Îl întreb râzând.
-Simplu. Am ieșit din salon și i-am spus asistentei că plec acasă, și mi-a zis că ”Nu puteți pleca domnule!” și i-am spus să nu se bage ș să cheme doctorul. Mi-a spus așezându-se.
-Și? Zi mai departe! Îl priveam curioasă.
-A venit, i-am făcut un scandal și mi-a dat hârtiile să semnezi și am plecat.
-Bate palma nebunule! Și batem palma.
Alex a stat în biroul meu până seara. La 7 a intrat și Cosmin să vadă cum se simte.
-Am auzit că ai fugit din spital. Îi spune.
-Am plecat după un ditamai scandal cu personalul!
-Ești nebun! Începe să râdă.
-E nebun din naștere. Intervin eu.
-Exact ca tine. Îmi răspunde cu un zâmbet șmecher.
-Îmi dau seama. Răspunde Cosmin.
Era 8 când ne-an trezit să plecăm. Când am ieșit din birou am avut o surpriză mare. Doi englezi vorbeau între ei.
-Johnny va semna contractul și în mai puțin de un an, îi vom falimenta pe ăștia și ne facem noi firma.
-Johnny e destul de isteț. Le vom lua totul. Spunea celălalt.
Alex stătea la mijloc și ne privea cum eu și Cosmin ne aruncăm câteva priviri speriate.
Am intrat în belea!