Pix..

Azi la o oră, am avut ceva interesant de făcut, ș-anume: să scriem o poezie. Să nu credeți că a trebuit să scriem despre ce am vrut noi, a trebuit să scriem despre ”pix”. Toată treaba a început când doamna profesoară a scris un ”PIX” mare pe tablă și a trebuit să scriem cuvinte care ne vin în minte. Desigur că doamna profesoară a avut motivul ei pentru care a trebuit să facem asta, dar nu intru în detaliile de genul. După ce un coleg a scris toate cuvintele posibile ce ne-au venit în minte, ne-am pus la treabă în grupuri de câte doi.  Cuvintele au fost: elevi, test, inteligent, semnătură, artă, școală, viață, dosare, studii, cursuri, educație, culori, note, scrisoare. Haideți să vedem rezultatele inteligenței noastre!

Lucian Varga & Tiberius Blaga: Pix

Pixul-când te plictisești

de urât îți ține,

dar și când nu poți

el te ajută pe tine.

Pixul-culoarea lui albastră

orbitoare, și vârful lui subțire,

ne ajută în viața noastră

având cea mai frumoasă culoare.

Pix-când îl ții în mână

te gândești la un stick, 

când ești la studii îl ții în mână

și cu el îți scrii a ta structură.

Pix-cursul când se sfârșește

mintea ți se trezește,

și îți dai seama că nu ești fix

pentru că ai rămas fără pix.

George Csutak & Barticel Bacovia: Pix 

Dacă vi la școală cu un pix

vrei să scrii, deci nu ești fix.

Cu el vei scrie o scrisoare,

care are o culoare..

Fără cursuri nu ai viață,

fără educație ești varză.

Elevi primesc note,

care trebuie semnate.

 Facem multe teme acasă,

la școală se numește artă,

așa că am lăsat pixul acasă,

că la școală-i plictiseală.

Norbert Eminescu & Mihai Schmidt: Pix 

Aveam multe teme de făcut,

studii despre artă

De nu le învăț pe astea,

n-am mult sens în viață.

Profesori avem, notele zboară,

dăm declarații, treaba-i nasoală.

Dosarele mari se umple în dată,

cu toate prostiile ce le-am scris vreodată.

Nichita Pal & Bernadette Stănescu: Pix 

Am ținut un pix în mână,

Ș-am făcut o semnătură,

Semnătura și viața-i artă,

Iar eu am pornit către școală.

Am ținut un pix în mână,

Cu culori de viață dură,

Dosare, studii, teme,

Toate astea te fac eleve.

Am ținut un pix în mână, 

Ș-am luat o notă bună,

Proful dând educație nouă,

M-am făcut o inteligentă bună.

Am ținut un pix în mână,

O scrisoare, poate două,

Declarații de iubire,

Dosare, cursuri, viață vie.

Pităr Eminescu & Arghezoaica Abigoaica: Pix

hai să dăm un test, mă Ioane

Că la teme n-ai valoare

Semnătura-ți cât un deal

Și-ncă n-ai un ideal.

Educație tu n-ai

Și la note mari visai

Cursuri, artă?

N-ai tu treabă!

Dosare colorate, Ioane

 Și Mărie, ghete mare?

Tu cu viața n-ai treabă

Și cu școala? Niciodată.

Așa elev inteligent

Și la studii repetent

I-a și tu un pix, mă Ioane

Că dai BAC din integrale.

Monika Voiculescu & Vasile Baico: Pix
Culori de educație,
Aduc în viață declarație,
Făcută în școli de elevi, 
Fără teme, fără note.

Arta studiilor iubite,
Îmi dă inteligență mie,
Toate la grămadă,
Doar în școala noastră.

Care poezie v-a plăcut cel mai mult? Eu aș spune care, dacă m-aș putea decide, dar toate sunt la fel de bune, așa că nu pot să aleg. Dar tu cititorule, poți să lași ca comentariu, poezia care ți-a plăcut cel mai mult.

P.S. Mai am de adăugat o poezie, dar asta doar când băieții vor revenii de la pescuit și mi-o vor trimite.

Let's go winter!

În ultimele 2-3 săptămâni, nu am fost prea ”inspirată”, scriam articolele grăbită, ca să termin cât mai repede și ca să nu am trafic mort pe AdSense, dar acum am pornit un set de la Dj Dark și sunt pregătită să scriu un articol plin cu ”parfumul” iernii și al Crăciunului.

Știu că e prea devreme încă pentru a vorbi despre iarnă, și știu că unii dintre voi mă veți înjura pentru acest articol, dar nu mă interesează, eu una m-am săturat deja de vară! Vreau să fie frig, să ningă și să-mi decorez casa până la refuz, ca în fiecare an. Îmi închid ochii... și călătoresc puțin....

Mă trezesc și mă uit afară pe geam. Văd cum totul e îmbrăcat în alb și încă ninge. E iarnăăăăă! Hmm, am dormit cam mult. La 1 când m-am pus să mă odihnesc un pic, era încă toamnă, iar acum, cu 3 ore mai târziu e deja iarnă. Mă îndrept către dulap și scot o bluză tricotată roșie, colanți negrii și mă îmbrac. Din dressingul principal îmi iau geaca de iarnă roșie de la Strindberg și o pereche de UGG-uri negre. Afară se întunecă deja, luminile din curte sau aprins iar fulgii de zăpadă au devenit mai mari. Cobor scările, și mă arunc în zăpada moale și pufoasă. Simt cum mă răcoresc un pic, e atât de bine! Îl văd pe Coco ieșit din căsuța lui, așa că fac un bulgăre mare de zăpadă și îl arunc către el. Spre uimirea mea, nu se sperie, ci se bucură, ar fi bine să-i dau drumul. Îl eliberez și începe să fugă prin curte, păi hai să alerg și eu cu el. Ieșim din curtea principală, mergem în spate unde avem mai mult loc, și ne aruncăm amândoi în zăpadă. El se rostogolește, iar eu fac un îngeraș.
Aud cum cineva își lasă urmele în zăpadă și îmi ridic capul să văd. Stă în fața mea și zâmbește. E el! Se aruncă lângă mine și mă ridică deasupra lui, iar eu iau cu o mână din zăpada fină și îl arunc către fața lui. Până el își șterge fața, eu mă ridic și fug prin curte, dar mă lovește un bulgăre mare. Mă învârt și îl văd fugind spre mine. E plin de zăpadă, ce dulce e! Mă apucă de mână și mă trage spre zăpada mai mare ”Hai să facem un omuleț!” îmi spune și deja se apleacă după zăpadă. Omulețul a durat 20 minute, pentru că ne-am bătut în cel mai crunt fel cu zăpada, nu degeaba mi s-a făcut frig...
Am intrat în casă și el s-a oferit să facă două ciocolăți. M-am îndreptat către geamul enorm de sticlă. Orașul era luminat și se vedea cum norii veneau și plecau deasupra lui. Ce frumos e! Afară e frig și ninge, în casă e cald și arde focul în șemineu și un miros de scorțișoară îmi atinge nasul venind din bucătărie. Îi văd în geam reflexia ieșind din bucătărie cu două căni și așezându-se pe canapea. Mă pun și eu lângă el și sorb din ciocolata fierbinte. Se uită trist la mine și îmi spune ”Mai avem doar câteva minute de petrecut împreună. Ninsoarea se va opri imediat, iar eu voi dispărea cu ea.”. Mă privește câteva clipe, apoi se ridică și se oprește în locul în care obișnuiesc să pun bradul. Văd cum picioarele lui sunt cuprinse de un praf auriu, și se transformă în brad. Înainte să se transforme de tot, mai rostește câteva cuvinte ”Ți-am adus iarnă pentru câteva minute, pentru că asta ți-ai dorit!” apoi în locul omului care stătea în faţa mea, rămâne doar un brad. Mă ridic și merg la geam, văd cum ninsoarea s-a oprit și se face toamnă din nou, mă învârt dar bradul nu mai e acolo. Văd acel praf portocaliu desenând cercuri mici și mari pe cer, zâmbesc, ”Mulțumesc!” îi spun, iar el se face și mai portocaliu, apoi dispare..

Într-o zi...<3

        Într-o zi, o să am 24 sau poate 28 de ani şi o viaţă frumoasă. O să cobor scările dimineaţa şi o să aud pe cineva cântând şi făcând cafeaua în bucătărie. O să văd omul meu, omul pe care eu l-am ales să facă parte din viaţa mea. Mă voi opri lângă uşă ca să-l privesc câteva secunde iar apoi îl voi lua în braţe, ascultându-i bătăile inimii şi sărutându-i pieptul, aşteptând în schimb un sărut pe frunte.
       Mă voi pune la masă, privindu-l cum îmi toarnă cafeaua în paharul meu roşu Nescafe şi pune 3 linguriţe de zahăr, aşa cum face în fiecare dimineaţă. O să-l rog să-şi bea cafeaua cu mine, să stea faţă în faţă cu mine, ca să-i pot admira frumuseţea sufletească, care se oglindeşte pe chipul lui, pe care vârsta începe să-şi lase urma. O să-i spun că îl ador enorm de mult, şi că viaţa mea ar fi plictisitoare fără el. Voi vedea strălucirea din ochii lui când mă priveşte şi îi voi privi buzele care rostesc cuvântul "Te iubesc". O să mă ridic la 7:25 de la masă, şi voi urca la etaj. Voi traversa holul lung şi o să deschid o uşă spre un univers roz, şi voi zări o prinţesă dormind în pătuţul ei. Această prinţesă are părul castaniu, ochi căprui, năsuc drept şi buzele tăticului ei.
         Mă voi pune pe marginea pătuţului şi o voi trezi cu mângâieri lente, atingându-i pielea fină moştenită de la tatăl ei şi un pupic pe obrajii ei pufoşi. Îşi va deschide ochii şi va striga "Mamă!" şi îmi va sări în braţe. Se va spăla şi se va îmbrăca în roz, după care mă va lua de mână şi povestindu-mi visul ei, mă va conduce jos. Când vom ajunge la parter, îmi va da drumul la mână şi va alerga spre bucătărie strigând "Taaaaati! Tati! Tati! Taaaaaati!" şi se va arunca în braţele tăticului ei, iar el o va arunca sus şi o va pupa pe obraji. Eu mă voi oprii lângă uşă, şi o să mă uit la omul meu iubit şi rodul iubirii noastre.
       Ne vom lua jachetele, ne vom încălţa şi vom ieşi din casă toţi trei. Ne vom urca în maşină, aşa cum facem mereu: el în faţă la stânga, eu în dreapta, iar ea în spate la mijloc jucându-se pe iPad-ul ei. El va porni maşina, iar ea va da drumul la muzică şi vor cânta amândoi, iar eu o să mă uit la ei doi. La cele două persoane identice din viaţa mea: tatăl şi fiica. Viaţa mea, într-o zi, va fi aşa! ♥

Dragostea e ceea ce se întâmplă după ce facem dragoste

Sunt oameni care numesc sexul a fi dragoste, dar sexul fără sentimente e doar sex și nu dragoste. Nici așa numita dragoste-contact sexual nu e dragoste, dacă după te ridici din pat și pleci. Lași după tine un pat gol, sentimente goale, sau poate inexistente, și o persoană care merge pe un drum diferit de drumul tău.

Dragostea e ceea ce se întâmplă după ce facem dragoste, sau înainte, sau întotdeauna. Dragostea nu se face, ea se simte în adâncul sufletului, în inimă. Dragostea e atingerea lui fină, e îmbrățișarea lui noaptea, e sărutul lui în ploaie. Dragostea există prin gesturi. O floare, un zâmbet, un cadou oferit din suflet. 
Dragostea e atunci când te uiți la omul tău și simți că îl vrei pentru toată viața. Când simți că ești în siguranță alături de el, când el devine universul tău, și în afară de el nu mai vezi și nu mai simți nimic pentru nimeni altcineva. 
Dragostea este fericirea pe care o arăți prin zâmbetul tău atunci când urci în mașina lui și te uiți la el. Ea este prezentă prin fiecare gest al tău și al lui. Este prezentă dimineața, seară chiar și noaptea, pentru că dragostea nu trece în ore, zile, sau săptămâni. Dragostea nu se poate exprima prin cuvinte, nu există atâtea cuvinte ca să explici că îl iubești. Sau poți să-i explici cu mâini și picioare, dar nu e sigur că va înțelege, și atunci de ce nu-i arăți? Arată-i prin sărutul vostru secret, prin mângâierile tale, prin privirea ta că îl iubești.

Lasă-l să simtă cu adevărat că e iubit, nu-l lăsă să ducă lipsa iubirii tale. Un bărbat, la fel ca o femeie, e frumos atunci când e iubit. Arată-i că îl iubești, nu lăsa patul gol după tine. Asta e valabil și pentru bărbați, arată-i că o iubești bărbatule, unei femei doare că te trezești și lași patul rece în urma ta...

#auzimdebine

         Zilele trecute, am întâlnit o femeie care m-a întristat. Am dat de ea din greșeală, dar cred că destinul are grijă ca oamenii buni sã se întâlnească cumva. Această femeie avea înălțimea mea, era cam slăbuță și domina un zâmbet enorm pe fața ei. Partea cea mai tristă era momentul în care i-am văzut întregul corp. Femeia avea mâna stângă tăiată de la cot în jos. M-am întristat enorm de rău când am văzut că săraca cu mâna stângă nu poate face nimic..
      M-am uitat la ea și m-am întrebat, de ce doar oamenii buni pățesc lucruri rele, iar pe cei răi nici dracu' nu îi pedepsește?! Răspunsul era: pentru că oamenii buni mereu vor găsii o cale de a trece peste răutăți și a rezolva problemele, pe când cei răi vor apela mereu la cei din jur.
       Era enorm de dureros pentru mine să văd acea imagine în fața mea. Poate sunt eu prea sensibilă sau prea miloasă, dar chiar m-am întristat. Femeia se descurca chiar și cu o mână, iar eu o priveam uluită. Dacă eram în locul ei, eram moartă până acum, pentru că nu m-aș fi descurcat să mă aranjez nici pe mine, dar apoi să mai îmbrac și câțiva copii....
       Mi-am promis că peste ani, o să deschid un fel de centru, unde să ajutăm oamenii care se luptă cu asemenea probleme. În acest centru, ei vor avea parte de ajutor, afecțiune, sprijin și de diferite tratamente pentru a-și reveni. Vor avea cazare și mâncare gratisă, pentru că se merită să ajuți un om care are nevoie, deoarece niciodată nu știi unde urmează să ajungi și tu. Iar până la urmă, ce poate fi mai frumos decât să ajuți un om care nu se poate descurca singur? Un om care are ba mâna tăiată de la cot, ba un picior? Ce poate fi mai frumos de fericirea care îți invadează sufletul, atunci când ai ajutat un om? Nimic! Iar sentimentul de satisfacție, când te liniștești că ai putut să faci ceva pentru cineva, e de neprețiut!