Am auzit atât de multe fete spunând "Ne vedem când vrea el." sau "Ne vedem o dată la 2-3 săptămâni." şi concluzia era că lor le plăcea relaţia asta.
Poate ele sunt atât de naive încât pot accepta o relaţia iubire-aventură, dar nu şi eu.
Eu ca femeie, am nevoie să simt că bărbatul e doar al meu. Nu am nevoie de un fugar. Fugari găsesc şi la o firmă de curier, azi sunt aici, mâine în altă parte. Vreau un bărbat care să fie bărbat pe picioarele lui, să nu fugă când dăm de probleme. De ce să stau cu un bărbat care crede că o să am nevoie de el în casă când dau de probleme? Nu dragul meu, nu am nevoie de tine. Ştiu şi eu să schimb becul în baie sau să fac foc în centrală. De asemenea pot să şi repar microunda când se strică şi ştiu să repar ţeavă de la chiuvetă. Am nevoie de tine ca bărbat, să ştiu că e cineva acasă care mă aşteaptă după o zi grea. Dacă îţi faci griji că trebuie să-mi găteşti, greşeşti! Oricât de obosită aş fi tot m-aş pune să gătesc ceva pentru mine şi omul meu!
De ce să stau cu cineva cu care mă văd doar când poate el, când pot să stau cu cineva cu care să mă văd în fiecare zi, şi pot să stau cu el cât vrea inima mea? Nu dragule, nu mai ai şanse. Nu o să stau ca cucu-n căsuţă să aştept momentul în care eşti liber şi ne putem vedea, când pot să stau cu cineva pe care-l sun şi în 5 minute e în faţa blocului meu.
Nu o să stau cu un om care mă pune pe locul doi, pentru că pe locul unu e o altă fată, pe care n-o iubeşte dar tot stă cu ea. Păi scuză-mă acum, dar nu mă simt atât de josnică încât să suport ca TU, BĂRBATULE, să fii conştient că ea nu te merită pentru că e o nebună în adevăratul sens al cuvântului şi tot să stai cu ea. Nu mă simt atât de josnică încât să accept să fiu pusă pe locul doi, când ştiu că merit locul unu, pentru că nu sunt ca ea. Nu mă duc să mă văd şi să mă culc cu altcineva când ştiu că te am pe tine, nu fac asta cum o face ea.
De ce să stau cu cineva căruia i se rupe că eu stau şi plâng nopţiile pentru că el o apreciează pe ea mai mult, şi stă mai mult cu ea? Păi serios acum, nu am de ce! Tot aşa pot să devin şi eu imună la tine şi la tot ce e în câmpul tău semantic. Crede-mă dragule, o urăsc atât de mult pe ea, încât nici nu-ţi imaginezi. O urăsc atât de mult încât aş fi capabilă să-i spun tot ce nu ştie, doar ca să am motiv să o înjur în aşa fel încât a doua zi să o găseşti moartă în pat. O urăsc atât de mult încât aş fi capabilă să trec cu maşina peste ea. Şi vezi dragule, şi în aceste momente în care scriu aceste rânduri, plâng cum doar eu pot să plâng. Mă urăsc pe mine atât de mult, pentru că îţi accept aşa ceva, încât îmi vine să mă opresc în faţa oglinzii şi să mă scuip în faţă, şi cred că îm momentele următoare asta o să şi fac.
De ce să stau cu cineva care se preface că nu ştie că mă doare inima şi sufletul pentru tot rahatul ăsta mare care e între noi? Păi evident că nu o să stau.
De ce să mă mulţumesc cu o iubire-aventură când pot să mă mulţumesc cu o iubire care mă face mai fericită ca niciodată? Nu o să mă mulţumesc. Tu vrei ca eu să accept ce îmi dai tu, când merit mai mult?! Nu dragule. Eu ştiu ce am la uşă, ştiu ce fel de persoană sunt, ştiu că aş fi dat totul pentru tine. Ştiu că merit mai mult, şi ştiu că trebuie să caut asta altundeva.
Dacă tu dragul meu, tu ca bărbat nu eşti capabil să îmi oferi iubire pură şi nu poţi să mă respecţi, atunci chiar îmi pare rău, dar eu nu mă voi mulţumii cu o iubire-aventură!
